OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

1. Pina in 2005, de exemplu, nu s-a stiut ca in Casa Republicii (neoficial zisa „a Poporului“, iar oficial Palatul Parlamentului) exista un centru de recuperare fizio-terapeutica, la care s-a lucrat in continuare dupa 1989, ca si la restul edificiului. Abia in 2004, presa a fost invitata prin coridoarele subterane alambicate, ca in subconstientul colectiv al romanilor, unde se incepuse o actiune de evacuare a molozului si gunoaielor.

2. In aceasta cheie trebuie citita si foarte tirzia contributie la aceeasi agenda a studiului despre chivoturile lui Petru Rares, a dlui Sorin Dumitrescu. Caracterul de „banda a lui Moebius“ pe care l-ar prezenta bisericile pictate pe dinafara din Bucovina, unde pictura continua sterge cumva distinctia interior/exterior reprezinta insa o contributie extrem de incitanta si de contemporana. La concursul pentru catedrala patriarhala din 2002, Dorin Stefan a incercat o eleganta re-punere in opera a acestui continuum in proiectul d-sale.
3. Dimpotriva, anii optzeci au consacrat o impingere si mai departe in trecutul antic a nationalismului, iar dacii insisi, cei de dinainte de cucerirea romana, au fost celebrati (in 1980, bunaoara, s-au sarbatorit cu mare fast patriotard 2.050 de ani de la infiintarea primului stat dac centralizat, de catre regele Burebista).

4. Termenul in sine nu s-a incetatenit decit tirziu in jargonul oficial si de specialitate: Curinschi-Vorona (1980, 362) inca le mai desemneaza drept „noi centre obstesti“ sau „agore pietonale“ (368), cu citiva ani inaintea demararii marilor operatiuni urbane din Bucuresti, pe care, de asemenea, volumul sau le anticipeaza (368 si urm.).
5. Spiridon Ceganeanu, in Tropaeum Traiani si Mausoleul Eroilor, in Arhitectura – Revista Societatii Arhitectilor romani, 1943-1944, critica ideea reconstruirii acestui mausoleu in Bucuresti, in Parcul Carol, drept mausoleu al eroilor, facind observatia de bun simt ca nici macar reconstructia integrala pe amplasamentul original nu este o optiune serioasa, intrucit multe din piesele decorative ale originalului s-au pierdut in cele doua milenii, dar crede ca mausoleul poate servi drept sursa de inspiratie pentru un mausoleu al eroilor cazuti in razboi. Motivele acestei optiuni sint interesante in sine, vorbind despre mentalitatea arhitectilor timpului: „(mausoleul) nu a fost ridicat decit dupa terminarea victorioasa a razboaielor dacice, deci dupa ingenuncherea definitiva a acestora si nu in timpul acestora. (Imparatul Traian) urmarea cu acest monument o comemorare si in acelasi timp o dovada permanenta a puterii romane pe drumul de invazie al barbarilor“. Cu alte cuvinte, analogia dintre cuceririle romane si stavilirea barbarilor si situatia de atunci, cind Romania lupta cu URSS pentru scopuri „similare“ facea ca monumentul sa fie citabil in prezent; mai mult chiar, a cita mausoleul roman insemna „a ne reda un mausoleu al ostasului roman, cum a dat Apolodor din Damascus un Tropauem al gloriei romane“ .

6. Referintele la Chandigarh sint uneori evidente la primarii si case de cultura adiacente, precum cea de la Ploiesti.
7. Istoriile orale povestite de catre colaboratorii lui explica forma elevata, de turn-campanilla, nejudicioasa, a sediului PCR prin doua teoreme ale lui Porumbescu: motivul pentru care arhitectura romaneasca nu are campanillae este pentru ca noi am aparat crestinatatea de turci si nu am avut timp de edificii monumentale si, in al doilea rind, turnul inalt era destinat sa fie vizibil din Ungaria vecina.
8. Lucrurile au atins, din acest punct de vedere, o apoteoza perversa la Bucuresti, unde Anca Petrescu pretinde ca a folosit in decoratia Casei Republicii motive decorative de la Manastirea Vacaresti – cea mai mare biserica ortodoxa din Balcani, demolata in anii optzeci in cadrul aceluiasi mega-proiect ceausist. Intr-un interviu din anii nouazeci, Anca Petrescu pretindea chiar ca, facind astfel, d-sa ar fi „salvat“ parte din atributele care dadeau maretie si sarm manastirii demolate.

9. Cazul Sighisoara – o cetate medievala saxona din Transilvania, inca locuita – este extrem de relevant, intrucit proiectul unei noi „agore“ politico-administrative era semnat de Anca Petrescu, arhitecta-sefa a Casei Republicii de la Bucuresti. Or, discutia pro si contra acestui proiect, care era complet realizat in 1989, a continuat mult dupa 1989, intrucit el avea sprijinul – paradoxal, am zice astazi – al autoritatilor locale post-comuniste, care isi doreau distrugerea propriului patrimoniu, pentru a avea propria lor versiune de Casa Mare si piata de defilari.
10. Este de facut observatia ca, desi s-au construit masiv cartiere dormitor si in Bulgaria, centrele medievale ale oraselor au fost pastrate relativ neatinse, astfel incit astazi acestea pleaca in competitia pentru turism cultural de pe o pozitie privilegiata in raport cu omoloagele romanesti.
11. Architecture and Power, Agerfilm SRL Bucuresti, 1993, director: Nicolae Margineanu, script and comments Augustin Ioan. Filmul a luat Marele Premiu la Festivalul de film de arhitectura FIFAL 1984.