In Seria „Filologica“ a Universitatii de Vest din Timisoara a aparut anul trecut un volum semnat de Marius Lazurca: Zeul absent. Literatura si initiere la Mircea Eliade. Lucrarea se adreseaza, dupa spusele autorului, „in primul rind studentilor si celor care, pe temeiul unei formatii initiale, incearca sa avanseze in studiul operei lui Mircea Eliade“, fiind „ceva mai putin decit o monografie, ceva mai mult, totusi, decit un eseu“. Absolvent de filologie, literatura comparata si antropologie istorica la Universitatea de Vest, bursier al Colegiului Noua Europa, in prezent doctorand in antropologie istorica la Sorbona cu un studiu referitor la semnificatiile corporalitatii in cultura latina din primele doua secole crestine, Marius Lazurca (n. 1971) a publicat deja un studiu de antropologie religioasa – Inventia trupului – bine primit de specialisti.
In Preliminariile prezentului volum (inca unul din seria „eliadologica“ timisoreana, ilustrata prin contributiile unor Cornel Ungureanu sau Marcel Tolcea), autorul relateaza istoria entuziasmului si dezamagirilor sale (ca si a colegilor sai de generatie) legate de opera lui Mircea Eliade. In ce priveste ambiguitatea („duplicitatea“) structurala a operei si a personalitatii in cauza, premiza este una a comunicarii freatice intre potentialul mitologic al literaturii si cercetarea savanta a miturilor, transformata astfel – chiar daca numai implicit – intr-un domeniu auxiliar al creativitatii literare. In circa 120 de pagini, Zeul absent urmareste tema literaturii mitice in prozele fantastice si in scrierile memorialistice ale savantului, incercind sa dea cercetarii „minutia si perspectiva critica ale unui studiu de caz“.
Lucrarea „citeste“ scrierile literare ale lui Eliade printr-o grila hermeneutica multipla, din perspectiva interdependentei enuntate: „Plecam la drum cu speranta ca aceasta chestiune a raportului dintre literatura si initiere, sau, pina la urma, dintre cultura laica si formele traditionale ale religiozitatii este una dintre mizele de seama ale omului contemporan“. Nu lipseste din sumar o fenomenologie a fantasticului eliadian si o abordare a „romanelor existentei“. Lectura critica impune prin substanta si densitate, ipotezele interpretative fiind subtile si, nu o data, indraznete. Cit despre „zeul absent“ – formula trimite catre o interpretare a intregii opere a lui Eliade ca incercare de asociere a gindirii moderne cu universul traditional uitat sau, asa-zicind, „ocultat“.

