Anunţul, intempestiv oficializat de
către Traian Băsescu printr-o declaraţie către poporul român,
al declanşării unui referendum pe tema reducerii numărului de
parlamentari şi a trecerii la unicameralism, nu a luat prin
surprindere pe nimeni. Deja, în 48 de ore, oraşele patriei
erau împînzite cu bannere şi roll-up-uri, unde apelul de
a participa la referendum se încuscrea cu votul pentru un nou
preşedinte. Faptul că se doreşte un referendum pe tema bi- sau
unicameralismului românesc ar putea trece pe planul al doilea,
dacă în aceeaşi zi tot poporul român cu drept de vot nu
ar trebui să aleagă un nou preşedinte. Şi pe cine să aleagă, pe
cine să aleagă ca nou preşedinte poporul român, care nu prea
ştie cum e cu referendumurile, uni- sau bicameralismul, dar poate să
judece, simplu şi clar, cine e om cinstit, harnic şi muncitor, cu
dragoste de Neam şi Ţară. Şi cine nu face nimic e corupt şi ia
bani degeaba pierzînd timpul prin şedinţe sterile, atunci
cînd nu se ţine de ciubucării, cînd este plecat „în
teritoriu“. Am simplificat imaginea publică a unui preşedinte de
ţară responsabil şi a parlamentarilor care sug sîngele
poporului fără să clipească.
Vine întrebarea: e nevoie de un
preşedinte?
Răspuns: DA!
E nevoie de mai puţini parlamentari
care cheltuie bani publici doar ca să se îmbogăţească şi
nu să facă ceva pentru Ţară şi Neam?
Răspuns: DA!
Cu cît sunt mai puţini
parlamentari sau chiar deloc, cu atît va fi mai bine.
Unicameralul cu 300 de parlamentari este suficient. Şi dacă nici
ăştia nu fac nimic, mai facem un referendum şi-i desfiinţăm şi
pe ăştia. Economii la buget, şi atunci nici copiii nu vor mai
vedea la televizor fel de fel de şedinţe plicticoase unde se
schimbă doar măscări şi nu se pun idei în dialog.
Concluzia-întrebare:
Cine a luptat împotriva
„sistemului ticăloşit“ şi a înfrînt fiara
comunist-parlamentaristă generată de mogulii care s-au întîlnit
la „Grivco“, pentru a atenta la bunăstarea poporului român?
Răspuns unic: preşedintele nostru,
Traian Băsescu. El e singurul care ne vrea binele, se luptă cu
Parlamentul şi cu parlamentarii care au vrut să-l dea jos, şi doar
poporul unit în jurul lui făcîndu-se pavăză a salvat
ŢARA şi NEAMUL.
Pe cine votăm pe 22 noiembrie, după
ce am ştampilat cu DA pătrăţica – atenţie, nu uitaţi
ochelarii acasă, în chioreala din cabinele de vot se poate
greşi lesne! – în funcţia de preşedinte?
Pe Traian Băsescu.
Şi treaba e gata.
Ura, ura, ura, mii de oameni vor
flutura steaguri portocalii şi şampania se va bea din pălăriile
negre ale lui Videanu, Blaga şi Flutur.
Lăsînd gluma şi scenariul de
sus la o parte, să mai adăugăm cîteva observaţii. Am citit
şi noi ce scrie prin cărţile de cultură generală, cum vine
socoteala cu referendumul şi sistemul parlamentar uni sau bicameral.
Mai întîi am priceput ce era cu „PLEBICISTUL“ din
vremea lui Caragiale. Abia acum am priceput că era ceea ce numim azi
referendum şi că vine din latinescul plebicista, emis de un
concilius plebis. Vot direct, consultarea întregului electorat
pe o problemă sau alta, o întrebare esenţială la care
poporul trebuie să răspundă etc. Multe poveşti legate de o ţară
sau alta, întîmplări din trecut sau din prezent. Ideea
care se desprinde ar fi că nu faci referendum pentru orice ţi se
năzare, ci doar dacă sînt chestiuni grave şi importante ce
privesc întreaga naţiune. Iar am citit o grămadă de istorii,
legate de independenţa unei ţări (Croaţia) sau de regimul de
posesie al armelor de foc în alta (Brazilia). Etc.
Apoi: există pe plan mondial şi uni-,
şi bicameralism. O hartă în culori ne dă o imagine
sugestivă. Unde, cine şi cum. În Europa, mai aproape de noi,
există bicameralism în Spania, Franţa, Anglia, Belgia,
Olanda, Germania, Elveţia, Italia, Polonia, Cehia, Austria, Croaţia
şi România. Ţările cu o singură Cameră a Parlamentului ar
fi, plecînd cu ochii pe hartă tot din Peninsula Iberică:
Portugalia, apoi Islanda, Norvegia, Suedia, Danemarca, Finlanda,
Estonia, Lituania, Letonia, Ucraina, Slovacia, Slovenia, Serbia,
Bulgaria, Macedonia, Albania, Grecia şi Turcia, Malta, Cipru. Ne
cerem scuze dacă am omis-încurcat vreo ţară, una peste alta,
acesta ar fi tabloul european al parlamentarismului uni- şi
bicameral. Ambele au virtuţi şi slăbiciuni, există desigur şi o
anume tradiţie de la o ţară la alta. Remarcăm totuşi că
naţiunile mari şi importante în ecuaţia europeană au
Parlament bicameral. Dar nu acesta e chichirezul chestiunii, care, la
urma urmelor, se poate dezbate, ci modul personal şi abuziv cu care
actualul preşedinte utilizează în favoarea sa o prerogativă
înscrisă în mult citata Constituţie.
Faptul că acest referendum este pus în
aceeaşi zi cu alegerile prezidenţiale, ştiind bine cota de
duşmănie şi lipsa de respect indusă, încet, încet, în
rîndul electoratului, vizavi de Parlament şi parlamentari, nu
ni se pare la locul lui. O idee ingenioasă şi un atac discret,
perfect legal, îndreptat de Traian Băsescu împotriva
celorlalţi candidaţi. Proveniţi din rîndul aceleiaşi
incriminate clase de „parlamentari“, leneşi, hoţi, corupţi şi
vînduţi mogulilor. Dacă nu exponenţi ai acelor ticăloşi
comunişti reprezentaţi de Ion Iliescu, cel care, de 20 de ani,
minte Ţara şi Poporul cu televizorul. Nu ar fi exclus ca manevra cu
referendumul să iasă şi Traian Băsescu să beneficieze de încă
un mandat prezidenţial. Acceptăm, doar este regula de aur a
democraţiei, votul, nu?
Dar şmecheria rămîne şmecherie
şi e dreptul nostru s-o refuzăm. Chiar dacă ar fi şi noi să-l
votăm pe Traian Băsescu, de ce nu am fi în rînd cu
toată lumea? Dacă e „plebicist“, referendum să fie! Nu ne
putem opune voinţei poporului. Vox Populi, vox Dei – vocea
poporului şi a lui Dumnezeu sînt sfinte. Aşa că România
şi Băsescu sînt şi ale noastre, la urma urmelor, nu doar ale
PD-L-ului şi ale susţinătorilor săi. Dacă vom avea şi noi un
puseu de conştiinţă, cum se tot clamează în ultimele zile,
şi vom vota şi noi aşa-cum-trebuie? Asta doar Dumnezeu poate
presupune, votul e secret în România.
Autor: 
Categoria: 
RSS Feed
Newsletters