Niciodată politicienii nu au fost atît de rupţi de realitate. O ţară e în criză şi ei vin cu taraful politic, nu cu soluţii la problemele românilor. Agenda cetăţeanului e alta decît a politicianului. Dar oficialii de la Bucureşti sînt prea grăbiţi să înţeleagă ce vrea ţara. Se întîlnesc cu activele de partid, aruncă noroi spre ceilalţi, provoacă mici scandaluri, dar în urma marşurilor lor colorate nu rămîne decît cenuşiul neputinţei şi disperarea celor mulţi care nu văd ieşirea la liman.
Campania este anostă. Dacă nu ar exista balamucul de la televizor, nimeni nu ar fi interesat de cursa electorală. Şi în acest spaţiu Băsescu se mişcă cel mai bine. Mesajul său are forţă şi putere de impact. Ca să nu mai spunem că personajul are şi charismă. Tot ce-i trebuie ca să-şi asigure victoria. Printre ţăranii mei bănăţeni am înţeles mai bine de ce Sorin Oprescu este un candidat puţin credibil, de ce Mircea Geoană nu e decît un personaj de circ, iar Crin Antonescu un candidat fără vlagă.
În bătălia electorală conduce Traian Băsescu. Oamenii îl cred. Pe cînd pe ceilalţi nu. Ce mai contează că preşedintele minte. De la Goebels ştim că o minciună are putere de impact mult mai mare decît un adevăr trîmbiţat. Scopul scuză mijloacele şi aici Băsescu e la el acasă.
Păi ce reacţie să ai la invectivele sale, care au prins la oameni, cînd majoritatea crede că banii de la FMI sînt cheltuiţi pentru a acoperi cheltuielile făcute de liberali? Că Băsescu se luptă cu caracatiţa PSD? Pe cine mai interesează că Traian Băsescu a anunţat că vrea un guvern condus de economişti şi acum vine cu varianta Negoiţă, un administrator? Cine ştie despre contractele oneroase de la Primăria Sectorului 3? Românii nu văd decît balamucul politic. Spre disperarea lor.
Din conflictul dintre candidaţi, toţi pierd. Să nu ne mirăm dacă la urne se vor prezenta mai puţin de jumătate. Majoritatea votează contra şi aici se înregistrează falimentul discursului politicianist.
