Un eveniment sportiv de anvergură internaţională – meciul
dintre românul Lucian Bute şi francezul Jean Paul Mendy pentru centura de
campion mondial – a degenerat într-o gîlceavă pe teme politice. Faptul că
românul Lucian Bute a cîştigat meciul din ringul de box într-o manieră
categorică – sportivul e şi simpatic pe deasupra şi, cînd vorbeşte, dovedeşte
că are şi minte limpede, ceea ce nu se poate spune despre mulţi dintre oamenii
noştri politici – a stîrnit un entuziasm popular în întreaga ţară. Toate
televiziunile ne-au arătat bucuria românilor, după ce pumnul dat în maxilarul
francezului l-a trimis pe acesta la podea: urale şi veselie generală, tineri şi
mai puţin tineri şi-au manifestat bucuria în Piaţa Universităţii, campionul a
dat mîna cu suporterii, în localitatea natală Pechea, judeţul Galaţi.
Şi atunci, de unde a apărut supărarea? Ea s-a iţit cînd
campionului român, care le mulţumea celor ce l-au sprijinit în această campanie
de promovare şi organizare a meciului pentru menţinerea titlului mondial, i s-a
şoptit – direct şi pe şleau!: „mulţumeşte-i şi doamnei ministru!“. Cel care i-a
sugerat mulţumirile a fost preşedintele Federaţiei Române de Box, fostul
campion Rudel Obreja – mereu la costum negru, ca un funcţionar standard din
MAE.
Noul campion mondial, reconfirmat în poziţia sa de lider
al categoriei, i-a mulţumit şi doamnei Elena Udrea, ministrul Turismului şi
Dezvoltării Regionale în guvernul condus de mereu ţîfnosul Emil Boc, pentru
sprijinul acordat. Parte din public a trecut pe dulcele „Huuuuoooo!“, care face
deseori deliciul protestatarilor români. Doamna ministru Elena Udrea, aflată în
sală, a înfruntat/ digerat greu afrontul şi, abia la o ulterioară conferinţă de
presă, a ripostat, printre surîsuri acre, că, în România, doar cei care fac
ceva bun sînt huiduiţi şi că poporul nu ştie să aprecieze eforturile şi
sacrificiile depuse pentru a se face ceva.
Care ar fi chichirezul, pe fondul în care situaţia
turismului românesc nu este prea roz? Sîntem în coada tuturor statisticilor,
iar banii din turism, viraţi la bugetul de Stat, se împuţinează pe an ce
trece... Povestea – cam nebuloasă, dar fără să fie top secret – este
următoarea: organizatorii galei pentru titlul mondial solicitau o sumă de patru
milioane de euro pentru ca meciul să se desfăşoare în ţărişoara lui Enescu,
Brâncuşi, Nadia Comăneci şi Ilie Năstase (am numit doar brandurile româneşti
care mijlocesc legătura cu ceea ce, pe plan extern, numim România). Negocierile
cu oamenii lui Emil Boc au mers bine – noi dăm jumate, voi restul –, ca, pînă
la urmă, să intre în impas. De unde să scoatem banii şi cum? Se puteau aloca de
la fondul de rezervă al Guvernului, dar nu dădea bine. S-a renunţat. S-a apelat
la puşculiţa cu deschidere europeană a ministerului doamnei Udrea. Meciul lui
Lucian Bute a fost considerat un bun prilej pentru, nu-i aşa?, promovarea
imaginii României, iar cînd este vorba despre imaginea României, pentru Elena
Udrea, toate porţile puşculiţelor sînt deschise. Aşa a obţinut Rudel Obreja,
actualul preşedinte al Federaţiei Române de Box, două milioane de euro pentru promovarea
meciului: contracte de publicitate, drepturi de televizare, diverse alte
angarale, cine stă să mai facă socoteli meschine, acum, cînd We are the
champions! străbate suflarea populară plină de emoţie şi de mîndrie patriotică?
Încercăm să desluşim de ce s-a ajuns aici, aşa încît o
afacere privată – boxul profesionist este o mare afacere privată – să fie
acroşată de bani publici. E bine, e normal, e firesc, e legal? Ar fi un motiv
de propagandă electorală (cîştigarea de simpatie – eventual voturi, nu peste
multă vreme – din partea unui electorat nemulţumit şi debusolat).
Toate instituţiile Statului, centrale sau locale, fac şi
vor face eforturi mari – şi financiare, of course – pentru a recîştiga din
terenul pierdut în faţa opiniei publice româneşti. Balonul colorat tricolor şi
patriotic cu imaginea şi promovarea României, cu faimoasa ramură verde de
stejar y compris, este doar o manevră abilă electorală. Marile succese
sportive, culturale sau artistice ale românilor sînt şi vor fi promovate cu mare
osîrdie de către cei aflaţi azi la putere pentru a obţine capital electoral. Ce
grozavi sîntem, ce bine gestionăm banii publici, luptăm împotriva corupţiei, ne
apreciază şi Ilhan Aliev, preşedintele Azerbaidjanului, ce contează dacă s-a
iritat preşedintele rus Medvedev, dacă noi, românii, am apărut în The New York
Times, Lucian Bute este campion mondial şi la Festivalul Enescu vom pune la
bătaie peste 10 (zece) milioane de euro! Asta ca să dovedim că imaginea
României nu este cea cu cîini eutanasiaţi, cu spitale jegoase şi cu poliţişti
nemulţumiţi care se împuşcă din cauza datoriilor neonorate la diferite bănci.
Un mare eveniment muzical, cum este Festivalul Enescu, va fi transformat
într-un mare show propagandistic, ca să dovedim că We are the champions!, că
noi sîntem harnici şi muncitori, că sîntem pe cale să depăşim criza economică –
tot creştem cu 0,1%, de ni s-a acrit –, că vrem binele poporului şi că doar
prin măsurile de tăiat, închis şi disponibilizat am salvat România.
Una peste alta: We are the champions! „Sînt mîndru că
sînt român“, spunea senin campionul mondial Lucian Bute, nu avem de ce să nu-l
credem. „Sîntem mîndri că sîntem români“ – îi ţineau isonul campionul de box,
Rudel Obreja, dar şi Elena Udrea, veşnic mîndră de românitatea ei. De ce nu ar
fi aşa? Mîndrie bine întreţinută cu bani de la bugetul de Stat – nu puţini –
sau din fonduri europene, care ar putea fi mai mulţi, mai ales că vin
alegerile, care să ne facă şi pe noi să fim mîndri că sîntem români. We are the
champions!