ZOOM OUT. Băsescu, un excelent Ciorbea

Autor: Ciprian ŞIULEA | Categoria: Rubrici | 0 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Traian Băsescu ar fi fost un excelent Victor Ciorbea. Atunci era momentul de şters pe jos cu PSD, de luptat cu mijloace îndoielnice (mijloacele murdare ale celui aflat la putere ar fi justificat-o), de condus revoluţii de stat mai mult sau mai puţin violente. Acum, Traian Băsescu e de un anacronism strident.

Nu cred că o să uit vreodată scena de după alegerile din 1996, cînd proaspeţii cîştigători, reuniţi la o emisiune TV, aveau un aer de parcă prin victoria lor deja ar fi rezolvat toate problemele ţării. Scena era halucinantă. O incredibilă cantitate de suficienţă, inconştienţă şi aroganţă, însă o aroganţă a infantilului, care nu ştie pe ce lume trăieşte.

Băsescu este moştenitorul acelui electorat, acelui program politic şi acelor fantasme. Diferenţa e dată de caracterul lui foarte puternic şi voluntar. Spre deosebire de Emil Constantinescu şi Victor Ciorbea, care au eşuat relativ rapid şi irevocabil, Băsescu a reuşit, prin forţa, voluntarismul şi obsesionalitatea caracterului său, să îşi menţină în viaţă proiectul politic şi să îl ducă spre un nou mandat de cinci ani (conform rezultatelor BEC). Mi se pare important să urmărim metamorfoza acelui proiect politic sub actualul preşedinte, pentru a ne putea contura aştepările pentru viitor.

Cred că eşecul CDR s-a întipărit puternic în memoria lui Traian Băsescu, fiind unul dintre motivele pentru care acesta a încercat să-şi impună prin forţă proiectul său politic, în conflict permanent cu Parlamentul, aproape toată mass-media şi întreg spectrul politic, mai puţin partidul său. Aici ar mai intra şi lupta cu „mogulii“, dar acesta e un capitol aparte, de tratat separat.

Un al doilea motiv ar fi caracterul său voluntar deja amintit şi inapetenţa evidentă şi flagrantă pentru democraţie, pentru valorile şi procedurile ei. Însă cînd spunem acest lucru, este neapărat necesar să contextualizăm: deficitul grav de ataşament faţă de democraţie este generalizat în societatea românească şi în rîndul partidelor politice. Proximitatea democraţiilor occidentale din ultimii 20 de ani a recuperat doar o mică parte din deficitul istoric al României faţă de democraţie, consolidat puternic în timpul comunismului.

În ce priveşte partidele politice, există o ierarhie a tăriei convingerilor democratice ale liderilor, membrilor şi susţinătorilor lor (după părerea mea, în ordine, PNL, PD-L şi PSD, pentru cele trei partide importante), însă diferenţele, deşi semnificative, nu sînt esenţiale. Oricum, deficitul de democraţie al societăţii şi cel al partidelor politice se oglindesc reciproc, creînd un cerc relativ vicios. Or, una dintre soluţiile posibile în această situaţie este ruperea cercului printr-o acţiune care îi ignoră regulile.

Astfel ajungem la a treia cauză a autismului violent al proiectului politic Băsescu. Parcursul politic sinuos al actualului preşedinte dovedeşte destul de clar că el nu are o viziune politică personală. Nu mă interesează schimbările de afiliere ideologică (mi se par chiar stupide reproşurile frecvente de genul „păi ce faceţi domne, acum cinci ani parcă eraţi de stînga“). Este normal ca acestea să depindă de conjuctura politică. Există însă un set de opţiuni profunde care sînt politice în esenţa lor, însă în acelaşi timp legate puternic de parcursul existenţial al cuiva şi, de aceea, practic imposibil de schimbat.

Din acest punct de vedere, este evident din acţiunile şi declaraţiile politice ale lui Băsescu, de-a lungul timpului, că el nu are chiar nici o treabă cu anticomunismul. De asemenea, că nu are o opţiune clară pentru stînga sau dreapta, adică pentru un model social mai degrabă colectivist sau individualist (stilul său autoritar neavînd nimic de-a face, desigur, cu modelul individualist social). În sfîrşit, ca mix de militar-tehnocrat-om de aparat de nivel mediu, opţiunea profundă a lui Băsescu pare a fi aceea pentru naţionalism şi autoritarism moderate, pentru un soi de „elitism tehnocratic“, care priveşte comunismul, democraţia (de carton) sau regimul autoritar ca pe nişte forme relativ lipsite de importanţă, esenţial fiind doar rezultatul colectiv, naţional al acţiunii politice.

Băsescu a împrumutat, astfel, proiectul politic cel mai promiţător, cel al familiei politice pentru care a optat, moştenitoare a CDR şi a luptei acesteia cu „neocomuniştii“ din PSD. Neavînd, însă, o viziune politică personală şi discernămîntul pe care doar ea i l-ar fi putut aduce, Traian Băsescu a preluat şi enorma cantitate de fantasme ale acestui proiect. Dincolo de slăbiciunile personale din CDR, aceasta era expresia unor frustrări legitime, legate de modul în care PSD (PDSR, FSN etc.) au modelat România. Aceste frustrări ale unei minorităţi emancipate au produs, compensatoriu, un discurs demagogic, nerealist, care supralicita copios sprijinul popular, funcţionalitatea instituţiilor, potenţialul de evoluţie democratică oferit de societate în general.

Traian Băsescu a ales să impună prin forţă acest proiect de democratizare şi modernizare a minorităţii emancipate frustrate de eşecul CDR. A preferat să ignore mecanismele democratice incipiente, în principal jocul negocierii şi reprezentării care constituie axioma fundamentală a democraţiei, şi să facă „ce ştie el că e bine“, în virtutea unei alianţe fantasmatice cu poporul. Făcînd asta, el a comis o eroare fundamentală, în opinia mea. În primul rînd pentru că este greşit, apoi pentru că etapa în care aşa ceva era posibil a trecut ireversibil. Nu doar datorită şubredelor mecanisme democratice de control care i se opun, ci mai ales datorită faptului că acea Românie pe care o reprezintă actualul preşedinte, pe lîngă fantasme şi frustrări, mai are şi altă treabă şi nu îi va acorda un sprijin suficient. Nici pe departe.

Primul mandat al lui Traian Băsescu este expresia perfect paradoxală a ajungerii la putere a sloganului „Ultima soluţie, înc-o revoluţie!“. Un slogan de o retardare şocantă, oricît de mult ne-ar fi plăcut în tinereţe unora dintre noi.

Recomanda articolul prin:

OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

ZOOM OUT. Băsescu, un excelent Ciorbea

Autor: Ciprian ŞIULEA | Categoria: Rubrici | 0 comentarii