OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Zalmoxis.
Revista de studii religioase
Volumele I-III (1938-1942). Publicata sub directia lui Mircea Eliade.
Editie ingrijita, studiu introductiv, note si addenda de Eugen Ciurtin, traducere de Eugen Ciurtin, Mihaela Timus si Andrei Timotin, Editura Polirom, Colectia „Carti fundamentale ale culturii romane“, 2000, 495 p., f.p.


Publicarea la Polirom, in Colectia „Carti fundamentale ale culturii romane“, a revistei de studii religioase Zalmoxis (trei volume aparute intre 1938-1942 la Paris, sub directia lui Mircea Eliade) este un eveniment care merita a fi salutat nu numai in sine, ci si ca parte a unui proiect editorial si intelectual de anvergura. Avem de-a face cu cea dintii tiparire in volum a primei publicatii de istorie a religiilor, aparuta ca o tentativa de racordare la pulsul vietii academice internationale a unei discipline „obscure“, „fara trecut“ in Romania acelor ani.
Recuperarea apartine unei echipe de foarte tineri, ambitiosi si eruditi savanti care innoada astfel, peste timp, cu amintitul proiect colectiv al lui Eliade: e vorba de Eugen Ciurtin, Andrei Timotin si Mihaela Timus, un grup inca prea putin cunoscut, care editeaza de citiva ani caietele de istorie a religiilor Archaeus. Adica – cronologic vorbind – a doua revista de studii in domeniu aparuta in Romania (dupa cea initiata de catre Mircea Eliade). Ingrijirea editiei de acum, studiul introductiv, aparatul de note si addenda (extrem de bogate si minutioase) ii apartin lui Eugen Ciurtin, traducerile fiind realizate de Eugen Ciurtin, Mihaela Timus si Andrei Timotin.

Nu ne propunem aici un comentariu aplicat, ci ne marginim doar la circumscrierea si prezentarea sumara a semnificatiei acestei duble intreprinderi colective. Primul „strat“ – rama editoriala – are in vedere o minutioasa recontextualizare biografica, istorica si disciplinara, „arheologia“, ecourile si implicatiile unui proiect supus – am putea spune – „blestemului manolic“ al neterminarii. In fond, „dosarul“ Zalmoxis se suprapune peste „dosarul Eliade“, adica peste perioada cea mai controversata a biografiei acestuia, umbrita, din pacate, de spectrul cochetarii sale cu spiritul extremei drepte politice. In aceasta perioada are loc intemnitarea lui Eliade in lagarul de la Miercurea Ciuc (sotia sa, Nina Mares, solicitindu-i ministrului de resort eliberarea in virtutea lucrului la Zalmoxis), apoi plecarea la Londra, trimiterea ca atasat cultural la Lisabona, „trezirea“ etc.

Este interesant de observat – ca un fel de punere in abis a biografiei savantului si omului deopotriva – ca studiul lui Eliade despre Cultul matragunei in Romania, ca si cel despre Matraguna si „miturile nasterii miraculoase“ se integreaza unui virtual studiu de amploare avut permanent in vedere si comentat in corespondenta ca o „carte inexistenta“. (Un alt studiu publicat aici, Metalurgie, magie si alchimie, a fost insa dezvoltat mai tirziu intr-o lucrare de referinta, Faurari si alchimisti.) Planta otravita cu o simbolistica „nocturna“ extrem de complexa, al carei ritual magic in folclorul popular consfinteste legatura puternica dintre femeie, plante magice, secret, nuditate si noapte, matraguna intereseaza discipline dintre cele mai diverse, de la studiile de mitologie comparata pina la cele de istorie a ideilor. Ne putem intreba daca semnificatiile respectivului studiu despre matraguna, abandonat in stadiu de santier si permanent aminat (evitat?) in perioada exilului, nu tin de chiar Centrul malefic al epocii, cu a sa „magie neagra“ specifica. Perioada Zalmoxis este o perioada a explorarii zonelor simbolice obscure ale culturii romane, iar reeditarea revistei echivaleaza cu o revizitare a unui trecut el insusi plin de spectre neexorcizate ale arhaicului autohton. Merita sa ne intrebam, de asemenea, daca nu am putea vorbi chiar de un „dosar Matraguna“, a carui reexaminare ar lumina zone „interzise“ pe care insusi exploratorul lor de atunci se va fi temut sa le strabata...

Al doilea „strat“ al prezentului volum este alcatuit din cele trei numere ale revistei Zalmoxis (1938, 1939, 1940-1942), aparute cu mari dificultati chiar in conditiile plecarii lui Eliade din tara. Cel mai amplu si mai consistent este Zalmoxis I, care beneficiaza si de prestigioase colaborari din strainatate (Ananda K. Coomaraswamy: Filozofia artei medievale si orientale, Raffaele Pettazzoni: Corpul presarat cu ochi, C. Hentze: Cultul ursului sau al tigrului si T’ao-t’ie, Benjamin Rowland: Buddha si Zeul Soare, J. Przyluski: Cultul stindardului la sciti si in India), alaturi de studii semnate de Mircea Eliade, Ioan Coman si Petru Caraman (ultimul fiind prezent cu un studiu-eseu despre Originea si evolutia credintelor in Europa Orientala, continuat si in al doilea volum). Zalmoxis II include studii de Ananda K. Coomaraswamy (Svayamatrnna: Ianua Coeli), Carl Clemen (Zalmoxis), Ioan Coman (Zalmoxis) si, fireste, Mircea Eliade (Cartile populare in literatura romaneasca si Note asupra simbolismului acvatic). Cel mai „subtire“ este Zalmoxis III, a carui singura „ratiune“ pare a fi publicarea studiului lui Eliade despre Matraguna si miturile „nasterii miraculoase“ (celelalte eseuri, speculativ-etnologice si folcloristice: Demonia naturii de Ovidiu Papadima, Satul romanesc in timpul sarbatorilor religioase de iarna de Gheorghe Focsa si Deceneu de Ioan Coman, nu au anvergura stiintifica a studiilor din celelalte volume). Sectiunile de „recenzii“ comenteaza aparitii editoriale avind legatura cu domeniul. Printre semnatari intilnim, pe linga numele unor Mircea Eliade, Ioan Coman sau D.M. Pippidi, si pe cel al lui C. Fintineru.

Addenda volumului e impartita in trei sectiuni, prima cuprinzind un Dosar Zalmoxis, cu extrase memorialistice ale lui Mircea Eliade despre avatarurile tiparirii revistei. A doua sectiune prezinta Bibliografia colaboratorilor, iar a treia (cea mai ampla) reproduce Corespondenta edita si inedita cu privire la Zalmoxis.
In asteptarea unor analize aplicate, apreciem aparitia caietelor Zalmoxis ca pe o intreprindere editoriala si exegetica cu totul remarcabila si ca pe o tentativa de „luminare“ a unor zone inca obscure de istorie culturala interbelica.