Autor: 
Categoria: 
Povestea spune că odată, în Grecia antică, Europa, fiica regelui Cartaginei, l-a încălecat pe Zeus, fără să ştie cine e personajul. Într-una din zilele însorite, ea, împreună cu suratele sale, culegea trandafiri, cînd a apărut însuşi mai-marele Olimpului travestit în taur. Frumoasa îndrăzneaţă s-a urcat pe spinarea acestuia şi a fost dusă pe o insulă. Adormită, s-a trezit sub un copac, în faţa unui tînăr chipeş care i-a promis salvarea dacă se căsătoreşte cu el. Sub pavăza înfrunzită, departe de ochii muritorilor, frumoasa a fost sedusă şi abandonată. A vrut să se sinucidă. Salvarea i-a venit de la Afrodita, zeiţa dragostei, cea care i-a dezvăluit identitatea iubăreţului de-o clipă, nimeni altul decît Zeus, iar pămîntul pe care vărsa lacrimi îi va purta numele. Hera, departe, prin norii Olimpului, a aflat tîrziu de infidelitatea soţului său, de la Echo, o nimfă care cunoştea legăturile de dragoste ale lui Zeus.
Vine o vreme cînd şi miturile îmbătrînesc. Şi, cum timpul poveştilor la gura sobei a cam apus, e loc de un nou început. Nu poţi să fii mereu Zeus, Hamurabi sau Napoleon şi să-ţi faci cum vrei codurile, instrumentele de relaţionare socială. Europa nu mai este azi doar o tînără sedusă şi abandonată. E o instituţie la care se închină multe popoare. Şi asta e pricină de nervi pentru Zeus. Recent, oengeurile s-au hotărît să reclame la Bruxelles purtarea necolocvială a majorităţii ce compune echipa de guvernare. Acestea nu s-au schimbat, doar Zeus vede altfel. Ele vor o consultare lungă şi largă cu majoritatea vieţuitoarelor de sub Olimp. Ce-i prilej de nervi? Pînă mai ieri, nu el cerea întoarcerea la popor? E departe timpul rebeliunii celor 322 care au vrut să-l detroneze şi oengeurile i-au sărit în ajutor? Vîntul schimbării a ajuns şi în vîrf. Nu mai vrea o largă consultare. Dar ce mai vrea? Doar DNA-uri şi arestări transmise în direct?
Sigur că există şi soluţia retragerii de circumstanţă. Echipa sa de strategi ne poate lua prin surprindere. Dar mai găseşte un Mugur Isărescu să candideze? Ştim că visul său neîmplinit este să ajungă prim-ministru. Dar cine îi va mai acorda rolul? Blaga, Videanu, Geoană? Aceste Here ale timpurilor moderne? E prea tîrziu pentru el să mai organizeze regulile sociale. Mai bine ar abandona visul de a fi un Cuza şi s-ar apleca mai îndeaproape spre cauzele propriilor vulnerabilităţi. Nu mai are legitimitatea să impună. Poate să o facă doar prin forţă. Dar Europa nu mai e atît de uşor de sedus. E fată bătrînă şi ştie că timpul căderilor la aşternut a cam apus.
Preşedinţii trec, oengeurile rămîn. Şi asta nu-i convine lui, Tatăl zeilor şi Stăpînul universului, cel care, pînă nu demult, dînd din cap cutremura pămîntul, iar cu mîna dreaptă arunca fulgerul. Codurile civile şi codurile penale nu sînt fragmente din partitura Fugii lui Bach, pe care ar trebui să o înveţe şi corul lăudătorilor şi al aplaudacilor care mai stau santinelă la curtea mai-marelui aşezat în jilţul cu picioare mîncate de cari. Acestea nu pot fi impuse arbitrar la senectutea imperiului. Şi Traian Băsescu trebuie să găsească alt joc de societate. Pe acesta, cu codurile, l-a cam pierdut.
RSS Feed
Newsletters