OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Incendiul de la sediul Millenium Business Center din Capitală a emoţionat destulă lume ca să merite o cercetare mai atentă. Ce a justificat emoţia: noaptea, furtuna, locul central, înălţimea clădirii, „tinereţea“ ei, spectacolul ş. a. Nu în ultimul rînd, dimensiunea riscului, încărcătura „catastrofică“, caracterul de noutate absolută, intervenţia pompierilor. Aşadar, nu numai clădirile vechi ard (adesea incendiate de „dezvoltatorii buildingurilor“ noi), dar chiar şi cele recente, cu pretenţii, în ciuda materialelor noi de construcţie şi a instalaţiilor moderne antiincendiu (cînd le au). Nu se întîmplă numai în România (cineaştii de la Hollywood au cîştigat bani frumoşi cu filme pe această temă, uneori anticipativă!). Dar la Bucureşti pare că extinderea „zgîrie-norilor“ mimează reinventarea roţii, finalitatea lor esenţială constînd în maximizarea profitului în dauna efectelor colaterale (asupra populaţiei sau fondului construit.)

 

 

Începutul studiilor de urbanism datează din 1996. Pe măsură ce se plimba de la o comisie de avizare la alta, arhitectul a reuşit aproape să dubleze numărul de etaje (de la echivalentul fostului Hotel Modern) la cele 18 actuale. Din atelierul plasat la înălţime (probabil drept răsplată pentru surplusul de arie construită obţinută la avizări), oraşul se vede ca o „imensă păduchelniţă“ (potrivit opiniei altui arhitect). Construcţia (înaltă de cca. 72 metri, cu o arie de 25.000 m2) s-a terminat în toamna lui 2006, după lungi temporizări. Începută de un prim dezvoltator, groapa de fundaţie a stat neprotejată pe arşiţă şi ploaie, producînd fisuri grave clădirilor învecinate. Cel mai afectat a fost complexul Bisericii Armeneşti şi unde următorul constructor a avut de dres fisuri la faţadă şi fundaţii, atît la Biserică, cît şi la Casa de Cultură. Se pare că şefii comunităţii s-au opus, inclusiv prin unii dintre parlamentarii proprii, acceptînd în final situaţia în schimbul unei despăgubiri (unele surse vorbesc de două etaje din clădire). Potrivit presei, în 2007 clădirea a fost cumpărată de o anumită societate imobiliară pentru 52,6 milioane de euro.

 

 

Sediul MBC este situat la intersecţia dintre strada Armand Călinescu (cu traseu de tramvai) şi bulevardul Regele Carol I, importantă axă est-vest, cu trasee de autobuz şi troleibuz. Incendiul s-a produs în noaptea de vineri, 26-sîmbătă, 27 iunie, pe la orele 22.40, fiind stins cu ceva greutate după ora 2 dimineaţa. Zona a fost blocată aproape tot restul zilei următoare. Mass-media ar fi aflat că în clădire nu era nimeni, nici măcar oamenii de pază. La stingere au participat 20 de echipaje însumînd cca. 150 de pompieri, cu aproape 40 de autospeciale (cum de au intervenit pe proprietate privată?). După declaraţiile purtătoarei de cuvînt a ISU, au fost afectate etajele 11 şi 14-18, paguba totală putîndu-se cifra la peste 30 de milioane de euro (cine le plăteşte?). Din fericire, nu au fost nici morţi, nici răniţi, Comunitatea Armeană răsuflînd uşurată că incendiul nu s-a extins asupra bibliotecii adăpostind valori unicat. Amploarea evenimentului a determinat apariţia la faţa locului nu numai a primarului sectorului 2 şi a primarului general, dar şi a ministrului culturii şi cultelor, iar în final a premierului. Acesta din urmă şi-a motivat prezenţa prin grija pentru evitarea producerii de victime şi pentru vegherea bunei funcţionări a Capitalei. După stingerea incendiului, mai multe firme cazate în clădire (Transelectrica, Alpha Bank etc.) au anunţat schimbarea sediului. Sînt de aşteptat concluziile privind cauzele incendiului, responsabilităţile, posibilele efecte neprevăzute etc.

 

 

Incidentul sinistru de la Millenium Business Center nu va fi, cu siguranţă, singurul în stare să afecteze o clădire înaltă. Odată cu înmulţirea lor şi prin avansarea uzurii de toate tipurile nu sînt excluse şi alte evenimente riscante. Se ridică deci întrebarea dacă este adecvată prezenţa unor „zgîrie-nori“ risipiţi în zonele centrale dens folosite ale oraşelor. O recentă discuţie (din păcate, în cerc închis) organizată de Registrul Urbaniştilor din România a încercat să schiţeze „pretenţiile programului de clădire înaltă“, în relaţie cu efectele posibile asupra vecinătăţii apropiate sau îndepărtate. O clădire depăşind sensibil scara contextului are solicitări mărite de subsol, spaţiu, utilităţi, energie etc. Ea poate degrada funcţionarea zonei în care a fost amplasată (dificultăţi de circulaţie, deranjamente electrice, înrăutăţirea microclimatului) dar e posibil să afecteze vecinătatea şi altfel (în caz de incendiu, cutremur, taifun etc.) De regulă, ea declanşează „un fenomen de respingere“ (similar celui după operaţiile de grefare a unei inimi noi) în cadrul unei infrastructuri de alte dimensiuni. Se poate vorbi şi de efecte negative (greu comensurabile) din punct de vedere vizual, psihologic, comportamental. Acestea sînt şi explicaţiile pentru care în majoritatea oraşelor care recurg la „zgîrie-nori“, aceştia sînt grupaţi (potrivit „teoriei zonning-ului“) pe un teritoriu delimitat înzestrat cu infrastructura dimensionată adecvat.