OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Tot mai multi ziaristi scriu pe blog, fie in cadrul paginii de Internet a publicatiei pentru care lucreaza, fie pe un domeniu propriu. Am initiat acest articol pentru ca unul dintre cei mai cunoscuti jurnalisti, Vlad Petreanu, ar urma sa aiba o emisiune la un post de radio, Newz FM, dedicata blogurilor si celor care scriu jurnale on-line. Vlad Petreanu va preda sefia stirilor Antena 1 si 3 la 1 decembrie, dar va continua sa activeze in mass-media, iar de ceva vreme tine el insusi un blog, partial asumat – adresa necontinind numele sau, http://amardezi. blogspot.com.

Cea mai cunoscuta si zgomotoasa intrare pe Internet a unui jurnalist a fost cea a lui Victor Ciutacu, de la Jurnalul National. Ciutacu si-a facut blog la adresa http://www.ciutacu.ro si a profitat de lansarea Antena 2, unde are o emisiune seara, in prime-time, pentru a conferi audienta blogului personal. Jurnalistul are un stil agresiv, pe care nu-l suporta multa lume, si are obiceiul de a scrie ce gindeste, fara prea multe griji ca ar putea lovi in inimi gingase.

Ciutacu a intrat pe web luindu-se la trinta cu Vali Petcu, aka Zoso, unul dintre cei mai cunoscuti bloggeri, fara celebritate in mass-media, desi se declara absolvent de jurnalism. Gilceava lor, suburbana si dimboviteana, a atras atentia deoarece ne racorda la o tema de discutie populara in Vest (si in State): bloggerii sint jurnalisti?… Sa acceptam teza ca bloggerii sint si ei jurnalisti, pentru a ajunge la un punct sensibil: jurnalistul cu blog ce este? Sau cum este? Am putea spune ca oameni ca Ciutacu sint „dublu-ziaristi“, cind scriu pe web?… Cel mai cunoscut si respectat ziarist cu blog este Catalin Tolontan, www.tolo.ro. Cu acest al treilea exemplu ramin in sfera trustului Intact, insa, promit, ajung si la Ringier si Realitatea – Catavencu. Blogul sau este citat frecvent, deoarece de multe ori aici apar informatii in exclusivitate. in plus, scriitura lui Tolontan este de calitate, el raspunzind frecvent la comentariile cititorilor.

Blogul ca povara
Pina acum, am citat bloguri care sint realizate pe site-uri independente. Ziaristii care au ales provocarea de a tine blog pe site-ul publicatiei unde erau angajati au avut de suportat cenzura redactionala. Cel mai cunoscut caz este cel al site-ului cotidianului Romania libera, ale carui bloguri au fost puse sub lacat la putin timp de la lansarea lor. Conducerea ziarului a motivat inchiderea jurnalelor mai intii prin probleme ale serverului, apoi… prin tacere. Care apasa si azi. Blogurile Cotidianului si ale Evenimentului zilei s-au impus ca alternative de opinie ale jurnalistilor si au generat o comunitate in jurul gazetarilor. Exista un public care asteapta articolele lui Florian Bichir, Andrei Craciun ori Cristian Teodorescu, Costi Rogozanu, Ioan T. Morar – ultimul cu link catre site-ul sau.

Top bloguri
Trafic.ro a introdus cu ceva vreme in urma categoria Bloguri, http://www.trafic.ro/top/ bloguri, unde sint inscrise 1.880 de adrese. in Top 10 figureaza doi ziaristi, Catalin Tolontan si Andrei Vochin, www.andreivochin.ro. Pe pagina a doua ii gasim pe Victor Ciutacu si pe Cristian Brancu, de la revista VIP, http://brancu.revistavip.net. Din aceste informatii nu putem trage concluzia ca ziaristii cu blog se bucura de un succes urias, deoarece am putut cita doar citeva nume aflate in top si, in plus, exista bloggeri care nu au dorit includerea scriptului Trafic.ro in site-ul personal, preferind alte instrumente de masurare a traficului, precum Google Analytics. As dori sa-l citez pe Cristian Tudor Popescu, cu un comentariu privind atractia gazetarilor fata de blog-uri. Popescu afirma ca „blogul este o forma de comunicare pe care o folosesc cei care nu au posibilitatea de a se exprima prin alte medii. Ar putea deveni un nou canal media, insa eu consider ca este o fandoseala. La nivelul la care sint acum blog-urile, nu sint decit niste birfoteci care vehiculeaza tot felul de zvonuri, de stiri false. Probabil ca atunci cind nu o sa mai fiu jurnalist profesionist o sa imi fac si eu asa ceva“ – am citat dintr-o declaratie pentru cotidianul Adevarul.

Adunate din bloguri
Tolontan scrie despre moartea lui Dobrin: „Nu politizez. Pentru ca asta nu e politica. E viata. Si e viata mai ales azi, cind Dobrin va fi inmormintat. Cel mai bun jucator al Romaniei in anii ’70 si, dupa multi compatrioti, cel mai bun al tuturor timpurilor. Un sofer de taxi: „Domnu’ ziarist, credeti-ma, daca era televiziunea de azi, cu filmarile si culorile ei, Dobrin n-avea rival“; asadar CEL MAI BUN fotbalist a primit o oferta de la CEL MAI BUN club. Real Madrid. Era 1972. Pustii de azi trebuie sa stie. Ei nu au tremurat niciodata cind treceai granita in Bulgaria, inainte de ’89. Atentie, te opreai la Ruse! Grecia nu exista!!! Si n-au tremurat nici dupa [...]“.

Tot despre moartea lui Dobrin scrie si Ioan T. Morar pe blogul sau: „Abia de putina vreme se stie cu adevarat de ce nu a jucat Dobrin in Mexic. Dar aceasta nedreptate nu este singura care i s-a facut Giscanului. Pictorul Sorin Ilfoveanu, coleg de scoala cu Dobrin, s-a dus la toate meciurile de acasa ale Argesului pe vremea aceea, dar nu a mai gustat fotbalul dupa. De la el stiu povestea urmatoare. Cind Dobrin a calificat Romania, practic, prin golul dat in meciul cu Cehoslovacia, mii de pitesteni l-au asteptat pe marele jucator, la intoarcere, chiar la  intrarea in oras. S-a scandat «Dobrin, Dobrin», iar asta a deranjat intr-o vreme cind trebuia scandat doar un singur nume, al cuiva de la Viitorul Scornicesti [...]“.

Petreanu scrie pe blog despre un subiect cotidian: „Pe Magheru, aseara pe la 9. Un mitocan cu Dacia Solenza gri d-aia pa motorina, la semafor, peste drum de Mc. Daschide geamu’, ii trage o flegma lunga si arunca un chistoc pe jos. Dup-aia o arde pe rosu, ca nu venea niminea den dreapta, ca al de voia sa treaca n-avea fata, carevasazica era un niminea [...]

Dragos Bucurenci, http://bucurenci.blogspot. com, scrie tot despre viata strazii: „Noaptea la semafor. O doamna imbracata decent ma roaga sa cobor geamul: «imi dati si mie niste bani, va rog?». Nu falseaza vreun scincet, nu repeta, doar ma priveste in ochi. «O secunda», zic, si intind masinal mina dupa geanta, ca si cum mi-ar fi cerut un foc sau un numar de telefon. ii dau banii. «Va multumesc din suflet. Si va rog sa ma iertati ca v-am deranjat.» «Nu face nimic», raspund tot masinal, robotizat de aparitia neverosimila“.

www.ovidiudraghia.com