OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

In ultimele saptamini, mai multi publicisti, directori de publicatii, redactori-sefi si redactori-sefi adjuncti, titulari de rubrici, moderatori etc. au primit din partea CNSAS-ului un mesaj cel putin nelinistitor. El le aducea la cunostinta ca „in urma unei cereri depuse la institutia noastra s...t urmeaza sa fiti verificat(a) in legatura cu posibila calitate de agent sau de colaborator al politiei politice comuniste“. Asta potrivit Articolului 2 lit. n din Legea nr. 187⁄1999 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea politiei politice comuniste si completata de O.U.G. nr. 16/2006.
Se mai invoca in scrisoarea cu pricina si articolul 39, alineatul 2 din Regulamentul de organizare si functionare a CNSAS, conform caruia se spune: „aveti obligatia de a ne pune la dispozitie“ si se enumera citeva documente (copie dupa cartea de munca, certificata in conformitate cu orginalul, un cv amanuntit, ca si o copie a actului de identitate).

Abia daca se strecoara in acest mesaj ultimativ un „va rog“ si la sfirsit un aproape sumbru „va multumim pentru intelegere si cooperare“, nici pe departe suficiente pentru a amortiza socul. in fond, despre ce cooperare si intelegere poate fi vorba cind esti obligat?
Toata lumea l-a resimtit, acest soc, s-a scandalizat si, conchizind ca unde-i lege nu-i tocmeala si ca, daca nu te supui, „s-ar putea sa se creada ca ai ceva de ascuns“, toata lumea s-a conformat. Ma rog, toata lumea pe care o stiu eu. Aud ca niste organizatii fac plingere la America, dar pina atunci sigur ca toti membrii lor vizati de respectiva sesizare s-au aliniat frumos, au facut copiile respective si le-au trimis trap-rapid. Probabil ca se vor consulta si cu alte organizatii si vor face mai multi plingere. La America, la CEDO, la Strasburg, la Bruxelles. Cred ca s-au saturat bietii de ei de plingerile noastre de copii plingaciosi dar, in fond, cuminti ca de mere acre. Si s-au saturat si sa ne spuna de la obraz sa ne mai rezolvam si singuri astfel de probleme.
Numai ca te intrebi cum? Fiindca au dreptate cei care s-au grabit sa-si faca dosarul respectiv si sa-l trimita. Legea e lege si trebuie respectata. Iar daca ne-am lua dupa ideile nu stiu carui american, adult, care spunea ca o lege des incalcata e o lege proasta, noi ar trebui sa le incalcam mai pe toate, fiindca la noi mai toate sint proaste, facute cum sint de parlamentari putin stiutori de carte si prea putin interesati sa citeasca pina la capat un text atit de lung cum e Constitutia. Ca macar in limitele ei sa se pastreze. in plus, parca si-au dat multi dintre noi osteneala sa o citeasca atent? Toata lumea vede oricum ca in legea asta, in baza careia sintem somati sa facem din senin copii xerox si sa le trimitem, pluteste ceva… ilegal, numai ca nu prea stim ce.

Bunaoara, faptul ca o lege referitoare la CNSAS si privind accesul la propriul dosar si deconspirarea politiei politice comuniste poate sa ma oblige pe mine, cetatean, fara ca eu sa-i cer CNSAS-ului ceva. Daca eu sint cea verificata, n-ar trebui oare ca aceia chemati si platiti sa aplice legea sa se descurce fara sa-mi ceara mie timp si bani (o copie l-a costat pe un asemenea „pacient“ aproape un milion de lei, altii au fost obligati sa apeleze ilegal la xeroxul institutiei, in timpul programului – cunoasteti –, desi singurul interesat de trecutul si reputatia mea, in afara de mine, ar trebui sa fie cel care ma plateste, patronul meu. Trec peste subrezenia argumentului ca sint o persoana care detine o functie publica, fiindca oamenii sint liberi sa-mi citeasca sau nu opiniile, functie publica insemnind strict platita din bani publici. Sigur ca, in perspectiva, derobarea mea sa fie interpretata, dar precedentul care se creeaza e si mai periculos. Daca eu trebuie sa dovedesc ca nu am colaborat cu securitatea, nu cel care ma suspecteaza, si nici institutia care s-a infiintat tocmai in acest scop, miine-poimiine cineva ar putea sa ceara nu stiu carui club privat, conform nu stiu carui regulament de functionare a acelui club, sa ma someze sa dovedesc ca nu sint bigama, ca nu sint evreica sau ca nu am devalizat Banca Nationala. Si stau si ma intreb cum as putea dovedi vreuna dintre aceste nevinovatii?

- Cetatenii nu au nici macar posibilitatea sa se apere
Fiindca obligatia unui ziarist de a trimite copii dupa niste documente private, decurgind dintr-un regulament de functionare, nu este nici ea in ordine. Un regulament se refera indeobste „la“ si are putere asupra unor persoane care lucreaza in institutia respectiva, asupra acestora se extinde autoritatea si obligativitatea lui. Pot sa-l respect, ramin acolo, nu pot, imi iau talpasita. Sint chemati sa stie cum functioneaza el si sa i se supuna cei care ii asigura functionarea si drept recompensa iau leafa pentru asta, nu intreaga societate. Si cu atit mai putin o categorie de oameni, decisa, in chip arbitrar, in functie de cheful unui ONG dornic sa iasa cumva in fata. Mai mult, cetatenii nu au nici macar posibilitatea sa se apere de neconstitutionalitatea unor asemenea regulamente, fiindca nu au de unde sti nici macar ca exista, necum ca prevad sanctiuni sau corvezi care-l privesc, cozi, fotocopii, notariat, timp, timp, timp.
Din pacate, cu uimire si revolta o spun, nici un functionar public in Romania nu respecta timpul cetateanului in suficienta masura ca sa aiba vreo tresarire cind accepta sa functioneze pe baza unor asemenea legi strimbe, iar noi insine, cetateni, avem doua probleme. Prima, ca ne supunem abuzului fara cricnire daca e parafat si stampilat cum scrie la carte, si a doua, ca tot asteptam sa ne rezolve altii problemele, americanii sau Bruxellesul sau CEDO.

in ce ma priveste, am convingerea ca atitudinea cea mai buna este, in cazul de care vorbesc, nesupunerea civica. Iar asta fara sa am ceva de ascuns in afara lucrurilor pe care am tot dreptul sa le tin ascunse. Fiindca de la a nu avea nimic de ascuns si pina la a raspunde somatiilor de felul asta fara cricnire e o uriasa distanta pe care noi mereu o parcurgem ascultatori si disciplinati, in paguba noastra personala si a democratiei.
Si nu pot deloc sa pricep cum de nici un moderator de televiziune nu s-a gindit sa dezbata constitutionalitatea unei asemenea legi sau a unui regulament ale caror prevederi ne privesc indeaproape, dar care depind de capriciile te miri cui. Nu pot deloc pricepe cum n-au reactionat nici macar moderatorii tineri, inca nededati la promptitudinea noastra in supusenie, ca dl Turcescu, care prefera, in criza de subiecte, sa-i fure publicul dlui Diaconescu, ajutind doua vedete sa se apere de calomnii. Desi Andreea Marin si Mihaela Radulescu dovedisera cu stralucire dinainte ca sint in stare sa se descurce foarte bine si singure, fara CEDO, fara Bruxelles, fara ajutor american.