În săptămîna 3-9
noiembrie, în Sala Eforie, s-a desfăşurat o nouă ediţie a Zilelor Filmului
Israelian, culminînd cu un film nominalizat anul acesta la Oscar, Beaufort de
Joseph Cedar (cîştigător al Ursului de Argint la Berlin, 2007). Evenimentul,
organizat de Ambasada Statului Israel în România în colaborare cu Arhiva
Naţională de Filme şi Cinemateca Română, propune în fiecare an o selecţie a
celor mai importante producţii israeliene.
Un alt titlu
notabil din program a fost filmul de deschidere, Străini (2007) de Guy Nattiv
şi Erez Tadmor, regizori-scenarişti aflaţi la a treia colaborare fructuoasă. Doi
tineri, Eyal – un israelian dintr-un chibuţ – şi Rana – o palestiniancă trăind
ilegal la Paris – se întîlnesc întîmplător în metroul berlinez, înaintea
finalei Campionatului Mondial de Fotbal, şi trăiesc o poveste de dragoste
scurtă, dar foarte intensă. Atunci cînd Rana este obligată să se reîntoarcă în
Franţa, Eyal nu suportă despărţirea şi pleacă după ea la Paris, în timp ce se
declanşează războiul din Liban. Relaţia dintre cei doi pare imposibilă, nu doar
din pricina adversităţii dintre popoarele lor, ci şi fiindcă ea are un copil cu
un alt bărbat. O dramă ce se apropie de cinéma-vérité (de exemplu, filmările din
prima parte au avut loc chiar în timpul Campionatului Mondial), cu multă
improvizaţie a actorilor (Liron Levo şi Lubna Azabal), Străini are suficiente
momente emoţionante, dar şi note melodramatice discordante şi un final
neconvingător.
Vara Aviyei (1988)
al lui Eli Cohen este un film de maturizare plasat în 1951, la începutul
existenţei Israelului ca stat. Aviya, o fetiţă de zece ani, îşi părăseşte
internatul pentru a-şi petrece vara alături de mama sa, o femeie cu grave
probleme psihice. Deşi ştia că tatăl ei murise în război, Aviya descoperă că
acesta, fost partizan, supravieţuise Holocaustului, însă are acum o nouă
familie. Pe măsură ce se apropie toamna, starea mamei sale se înrăutăţeşte, aşa
că fetiţa, izgonită de ceilalţi copii din sat, este obligată să-i devină
infirmieră pentru a nu rămîne singură. Din nefericire, criza familială este
prea adîncă pentru a fi soluţionată de un copil. Un film remarcabil prin
performanţele sale actoriceşti (Gila Almagor şi Kaipo Cohen, fiica regizorului,
au şi fost premiate la Berlin), însă convenţional şi previzibil. În 1994,
cineastul Eli Cohen a continuat aventurile tinerei sale eroine în Sub Pomul
Domim, prezentat şi el în cadrul Zilelor Filmului Israelian de la Eforie, dar
succesul nu a mai fost acelaşi. (M.F.)