OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Caietele de la Rohia (I):
N. Steinhardt sau fericirea
de a fi crestin
Editie ingrijita si note de Florian Roatis, Editura Helvetica, Baia-Mare, 1999

Caietele de la Rohia (II):
N. Steinhardt in amintirea contemporanilor
Editie ingrijita si note de Florian Roatis, Editura Helvetica, Baia-Mare, 2000

Caietele de la Rohia (III):
N. Steinhardt in interviuri
si in corespondenta
Editie ingrijita si note de Florian Roatis, Editura Helvetica, Baia-Mare, 2001

La 3 aprilie 1993, la manastirea Rohia se constituie, din initiativa profesorului baimarean Ion Secalean, Fundatia „N. Steinhardt“, al carei presedinte de onoare este ales Alexandru Paleologu. Initiativa este salutata de personalitati marcante din tara si din diaspora. In primul numar din Caietele de la Rohia sint publicate scrisorile de intimpinare ale acestor personalitati: Eugen Ionescu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Bujor Nedelcovici, Dinu Manoil, Mitropolitul Nicolae, Lucian Raicu, S. Paleologu-Matta, Nicolette Franck, Mitropolitul Antonie Plamadeala, Neagu Djuvara s.a. Majoritatea celor mentionati accepta cu bucurie sa devina membri ai Fundatiei.

Desi intr-un interviu cu Al. Paleologu profesorul Florian Roatis marturiseste, cu modestie, ca Fundatia „N. Steinhardt“ a functionat mai mult „pe hirtie“, trebuie sa notam, totusi, citeva „puncte“ demne de toata stima. In primul rind, organizarea, incepind din 1999, a Zilelor N. Steinhardt (care au loc intre 29 iulie si 1 august la manastirile Rohia si Rohita): lansari de carti de si despre N. Steinhardt, mese rotunde, concursuri de eseuri ale elevilor, ritualuri comemorative etc. In al doilea rind, publicarea celor trei volume din Caietele de la Rohia, pe care le vom prezenta sumar. Nu in ultimul rind, reeditarea, la Editura Solstitiu din Satu-Mare, a tezei de doctorat, din 1936, a lui N. Steinhardt, Principiile clasice si noile tendinte ale dreptului constitutional. Critica operei lui Léon Duguit. In fine, editarea (in colaborare cu Fundatia Anastasia) a unei casete audio care contine o predica a lui N. Steinhardt despre icoana si despre iconoclasm, ca si un fragment de interviu in care eseistul explica notiunea de „cristalofilie“, devenita concept critic in studiile sale.

Primul numar din Caietele de la Rohia, intitulat N. Steinhardt sau fericirea de a fi crestin, contine citeva texte inedite ale lui N. Steinhardt, eseuri si marturii despre autor semnate de Florian Roatis, Terezia Filip, Ioan Filip, Nicolae Rosca, Mandita Cosma, Virgil Bulat (The political implications of Ioan Paul II Pope’s visit at Bucharest s7-9 may 1999t), Elena Neagoe, S. Paleologu-Matta s.a. Este surprinsa, in aceste eseuri, pluralitatea creatiei lui Steinhardt, de la insurgenta parodica din volumul In genul… tinerilor din 1934 la predicile monahului Nicolae Delarohia. Aflam, de asemenea, ca N. Steinhardt a fost permanent in vizorul Securitatii (momentul inmormintarii sale a provocat… o masiva desfasurare de trupe). Am mentionat deja scrisorile personalitatilor din diaspora si interviul pe care Florian Roatis i l-a luat lui Alexandru Paleologu (prieten si coleg „de lot“), purtind titlul „Pentru mine faptul ca Papa l-a pomenit pe Nicu Steinhardt face mai mult decit un Premiu Nobel“. Este un interviu excelent, in care Al. Paleologu vorbeste despre multiplicitatea personalitatii lui N. Steinhardt: nonconformismul, umorul, ironia, frivolitatea, curajul, demnitatea, dar si despre cucernicia ori vocatia crestina a umilintei probata de acest personaj seducator. Nu in ultimul rind, Paleologu vorbeste despre talentul, cultura „neastimparatului septuagenar“, ca si despre flexibilitatea ori caracterul imprevizibil cu care Steinhardt se misca in cultura.
Volumul al doilea, intitulat N. Steinhardt in amintirea contemporanilor, aduna mai multe marturii si amintiri ale unor personalitati din lumea eclesiala (Nicolae Corneanu, Antonie Plamadeala, Bartolomeu Anania, Justinian Chira, Iustin Hodea Sigheteanul, Constantin Galeriu, Mina Dobzeu, Paulin Lecca), precum si din lumea „laica“ (Arsavir Acterian, Alexandru Baciu, Nicolae Baciut, Augustin Botis, Virgil Ciomos, Vasile Cormos, Theodor Enescu, Terezia Filip, Alexandru Paleologu, Ioan Pintea, Adrian Popescu, Mihai Sora, Viola Vancea s.a.). Sint publicate si doua exegeze, semnate de Gheorghe Carageani, N. Steinhardt, Diario della felicità: una presentazione, si de S. Paleologu-Matta, Ajunge o clipa de absolut.

„Bomba“ acestui volum este, insa, Addenda: N. Steinhardt in viziunea Securitatii, o ampla si detaliata nota informativa despre N. Steinhardt. Sursa: „Adrian Cozmescu“. M-au frapat doua lucruri citind aceasta nota: extraordinarul simt al detaliului (mai ales in ceea ce priveste corespondenta lui Steinhardt cu Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu si Ion Caraion) si faptul ca nota este foarte bine scrisa (departe de primitivismul stilistic al notelor informative date de obicei de Securitate). Nuantele „textului“ ne determina sa banuim ca el a fost redactat de cineva aflat in intimitatea lui N. Steinhardt. Cine sa fi fost oare?
Volumul al treilea poarta titlul N. Steinhardt in interviuri si in corespondenta si cuprinde mai multe interviuri cu N. Steinhardt (luate de Alexandru Baciu, Dumitru Tony Stanciu, Alexa Gavril Bale, Demostene Sofron, Leontin Cupar), precum si un interviu despre N. Steinhardt, luat de Florian Roatis Dorinei Al-George, sotia lui Sergiu Al-George – alt prieten si coleg de lot cu N. Steinhardt.

Urmatoarea secventa a volumului o constituie corespondenta lui N. Steinhardt cu Sergiu Al-George, Alexandru Baciu, Ion Caraion, Vasile si Doina Cormos, Mircea Eliade, Theodor Enescu si Virgil Nemoianu. Acelasi stil senin si sprintar cu care ne-au obisnuit eseurile lui N. Steinhardt ii caracterizeaza si scrisorile. Cele mai interesante mi s-au parut epistolele trimise lui Virgil Nemoianu, prietenul de la care primea frecvent revistele The New York Review of Books si Times Literary Supplement. Revistele sint realmente devorate de cititorul N. Steinhardt, calugarul cu o surprinzatoare si „necanonica“ disponibilitate culturala, avid sa se puna la punct inclusiv cu lecturile de ultima ora. Sa citam, pentru amuzament, un fragment dintr-o scrisoare datata 6.V.1984: „M-a incintat (c’est peu dire) felul in care John R. Searle mi ti-l pune la punct pe Derrida si deconstructionalismul. Aferim! Minunata, necrutatoare, nepartinitoare analiza: il face praf pe Derrida – pe buna si sfinta dreptate“. Iata un monah interesat inclusiv de… deconstructivism. Si de computere (N. Steinhardt nu ezita, ca si Thomas Pynchon, ca si… Ion Manolescu, sa-l considere pe Dumnezeu „Marele Programator“). Pentru cel care viziteaza nu atit marea biblioteca a manastirii Rohia, cit mica biblioteca aflata in chilia lui N. Steinhardt faptul nu constituie o surpriza. Pe raftuletul din modesta chilie se afla volume de T.S. Eliot, Ezra Pound, Raymond Queneau s.a. O analiza a operei lui N. Steinhardt ar putea pleca de la un asemenea inventar. Si nu cred ca exista o incompatibilitate intre o astfel de disponibilitate culturala si ideea credintei ca forma de libertate si de pariu existential ori a vietii monahale ca full time job.

Volumul are si o Addenda care contine o scrisoare inedita a lui N. Steinhardt despre cutremurul din 1977, un referat la o lucrare didactica despre N. Stanescu, ultima scrisoare (datata 27 martie 1989) adresata de N. Steinhardt prietenului sau Virgil Bulat si o marturisire a arhimandritului Serafim Man (cel care l-a calugarit pe Steinhardt) despre sfirsitul acestei personalitati exceptionale.
Ultimele doua volume se termina cu cite o fisa bio-bibliografica adusa la zi, realizata de Florian Roatis.
Este evident, din ceea ce am semnalat, ca aceste volume au o valoare documentara exceptionala.