Pe 9 noiembrie, Germania a aniversat 20 de ani de la căderea
Zidului. Politicieni şi oameni obişnuiţi s-au adunat pe o ploaie rece în faţa
Porţii Brandenburg. Unul dintre momentele importante a fost zidul din piese de
domino, de doi metri înălţime, instalat pe traseul fostului zid ce despărţea
cele două Germanii. La Bucureşti, sărbătorirea deceniilor trecute de la
reunificarea Berlinului a fost mult mai discretă şi, mai degrabă, culturală,
sub patronajul unui nou ambasador al Republicii Federale numit la Bucureşti.
Ce credeţi că înseamnă astăzi căderea Zidului Berlinului
pentru cetăţeanul german obişnuit?
Căderea Zidului reprezintă depăşirea paşnică a divizării
Germaniei, care a durat cîteva decenii, şi instaurarea libertăţii, democraţiei
şi a drepturilor omului pentru fiecare cetăţean în parte. Nu fără motiv, unul
dintre sloganurile mişcării democratice din fosta R.D.G. suna astfel: „Zidul
trebuie să dispară“. Oamenii din Germania de Est pot călători unde doresc, pot
studia ce doresc, pot publica cărţi şi juca piese de teatru cînd şi unde
doresc. Acestea sînt realizări pe care oamenii din Germania ştiu să le
aprecieze şi astăzi – chiar dacă s-a dovedit că adaptarea standardelor de viaţă
din Est şi din Vest este mai dificilă decît ne-am aşteptat.
Căderea Zidului Berlinului provoacă şi astăzi emoţii
puternice oamenilor din întreaga Germanie, ceea ce se poate observa atît în
reacţiile cetăţenilor, cît şi în ecoul pe care acestjubileu îl are în media.
Dedicate celor 20 de ani de la dispariţia comunismului,
Zilele Culturii Germane de anul acesta au celebrat în egală măsură cultura
germană actuală şi colaborarea artistică româno-germană. Care credeţi că este
plusvaloarea culturală românească în ceea ce se numeşte identitatea europeană?
Mă miră această întrebare. România are o contribuţie
inestimabilă la cultura şi istoria spiritualităţii europene. După căderea
Cortinei de Fier, acest lucru este, din fericire, tot mai tare remarcat şi în
Europa de Vest. Nume ca Brâncuşi, Enescu sau Eminescu sînt cunoscute în
întreaga lume. Apoi, Europa nu se caracterizează printr-o identitate culturală
unitară, ci tocmai prin diversitatea sa culturală.
Ambasada Germaniei în România şi IFA (Institut für
Auslandsbeziehungen) susţin constant teatrele de limbă germană din România –
acum, de pildă, Ambasada a finanţat participarea teatrului din Timişoara la
Festivalul Naţional de Teatru. Cum se raportează cultura germană – unde nu
există, în general, instituţii de spectacol în alte limbi decît cea germană –
la un astfel de teatru, care-i aparţine lingvistic şi-n acelaşi timp îi e
străin?
Este adevărat că Teatrul German de Stat din Timişoară (DSTT)
este susţinut de mulţi ani din diferite surse germane. Resursele provin,
printre altele, de la Institutul pentru Relaţii Culturale Internaţionale, care
sprijină, cu fondurile Ministerului Federal al Afacerilor Externe, în special
interconectarea acestui teatru cu alte teatre din Germania, precum şi turnee
ale acestuia în ţară şi în străinătate. Şi Fundaţia Culturală a Şvabilor
Dunăreni se implică, de asemenea, în colaborarea cu Teatrul German, sub forma
de teatre-şcoală în domeniul pedagogiei de teatru. Recent, s-a făcut remarcată
o coproducţie de mare succes cu Landestheater din Bruchsal: Goethe-Lenau-Faust.
Modelul existenţei unui teatru german de stat în afara Germaniei este,
într-adevăr, o particularitate. Graţie tehnicii moderne şi unor puneri în scenă
inovatoare, acest teatru nu mai este de mult doar un teatru pentru minoritatea
germană din România, ci şi-a cîştigat reputaţia unui teatru european de
calitate, cu care noi ne mîndrim extraordinar de mult. În nici un caz nu putem
spune că DSTT-ul ne este străin nici din punctul de vedere al conţinutului şi
nici sub aspectul actorilor: spre exemplu, o serie de actori excelenţi din
acest ansamblu, precum Ioana Iacob, au excelat şi la televiziunea germană.
Teatre cu spectacole în limbi străine constituie o dovadă de universalitate. În
această ordine de idei, DSTT-ul contribuie în mare măsură la păstrarea şi
consolidarea poziţiei proeminente a limbii germane în România.
Cum vă doriţi să evolueze relaţiile culturale româno-germane
sub mandatul dvs. de ambasador la Bucureşti?
Mai întîi, cred că aceste Zile ale Culturii Germane au
reprezentat şi un început pentru mine ca ambasador aici, în România, un început
care n-ar fi putut să demonstreze mai bine intensitatea relaţiilor culturale
bilaterale. Indiferent că este vorba de muzică, arhitecură, modă, teatru,
literatură, schimburile noastre culturale sînt foarte intense în toate
domeniile. Sînt convins de faptul că noile contacte stabilite, de exemplu, cu
ocazia manifestării ştiinţifice sau cu prilejul lecturilor literare vor duce la
apariţia unor noi proiecte interesante. Lucrurile se mişcă şi în domeniul
filmului şi al televiziunii: au fost deja cîteva delegaţii în România de la
postul de radio Mitteldeutscher Rundfunk, de la studioul cinematografic
Bavaria, ARTE, de la Deutsche Welle şi de la o serie de producători germani de
film care au căutat şi au găsit aici parteneri.
În afară de aceasta, trebuie să ne străduim să menţinem şi
să consolidăm importanţa pe care limba germană o are în România. O contribuţie
semnificativă în acest sens realizează Serviciul German pentru Schimburi
Academice, care acordă anual peste 650 de burse studenţilor români în Germania.
Mă bucur că şi numărul studenţilor şi profesorilor germani care vin în România
creşte: în anul 2007, aproape 200 dintre ei au beneficiat de sprijinul
Guvernului federal.
„20 de ani de libertate“
Sub titlul de Zilele Culturii Germane, Ambasada Germaniei la
Bucureşti a organizat între 1 şi 9 noiembrie o serie de evenimente culturale
dedicate celor 20 de ani de la căderea Zidului Berlinului.
Afişul Zilelor Culturii Germane a fost creat, simbolic,
pornind de la o caricatură semnată de Mihai Stănescu, datînd din iunie 1983 şi
intitulată „Acum nu e momentul“. Pe 1 noiembrie, în Piaţa 21 Decembrie, la
fîntâna de la Arhitectură, au fost programate şapte proiecţii inedite de
scurtmetraje, ecranul fiind reprezentat de faţadele unor clădiri din locuri
diferite, într-un fel de tur cinematografic în centrul Bucureştiului.
Între 2 şi 5 noiembrie, la Cinema Studio s-au desfăşurat
Zilele Filmului German, ocazie cu care vor fi proiectate filme artistice şi
scurtmetraje din perioada 1955-2006, cu subiecte legate de Zidul Berlinului,
printre care şi Aleea Soarelui, realizat de Leander Haussmann în 1998-1999.
Vineri, 6 noiembrie, a concertat la Bucureşti şi legendarul grup hip-hop Fettes
Brot. În colaborare cu Fundaţia Konrad Adenauer, Ambasada Germaniei a organizat
şi un simpozion, încercînd să găsească un răspuns la întrebarea „Curaj civic
sau Revoluţie?“, moderat de Emil Hurezeanu.
În închiderea Zilelor Culturii Germane, luni, 9 noiembrie,
de la ora 19.00, la Galeria Dalles a avut loc un spectacol de modă, cu aceeaşi
temă, căderea Zidului berlinez, trasînd o cronologie audio-vizuală a modei din
Germania de Est şi de Vest şi cuprinzînd şi o prezentare a două colecţii ale
unor tineri designeri.
Pe 6 noiembrie, în cadrul Festivalului Naţional de Teatru,
au avut loc două reprezentaţii cu Cîntăreaţa cheală, în regia lui Alexandru
Dabija, producţie a Teatrului German de Stat din Timişoara, turneul fiind
susţinut financiar de Ambasada Germaniei. “
Autor: 
Categoria: 
Etichete:
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters