OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Cea mai importanta si plina de semnificatii simbolice zi din Istoria Romanilor a fost tratata anul acesta ca un vodevil de joasa tinuta. O zi teribila si un moment inaltator, cel al unirii tuturor provinciilor romanesti sub sceptrul Regelui Ferdinand, si implinirea unui vis secular al realizarii Romaniei Mari au devenit pretext de chermeza si vodevil. Receptia oficiala de la Palatul Cotroceni, de la care au lipsit, premierul si majoritatea membrilor cabinetului Tariceanu, da masura gravei situatii politice la care s-a ajuns. 1 Decembrie 1918 este de departe cel mai important moment al istoriei nationale, un moment al unei izbinzi si al unei indescriptibile bucurii.

Nu este nevoie sa stim prea multa istorie ca sa ne reamintim de Gloria acestei zile ramase fara suport. Nu este admisibil ca la o astfel de manifestare simbolica, ce presupune unitatea unui popor si relatia dintre conducatorii lui, sa fie prezenta la Palatul Cotroceni doar o parte a esichierului politic. Ne place sau nu de adversarii nostri politici, protocolul si multiplele responsabilitati ne obliga la reciproce concesii. Presedintele Romaniei este al tuturor romanilor si nu doar al PD-ului, al dlui Stolojan si al dnei Elena Udrea. Ziua Nationala a Romaniei, transformata in zi de Mosi la Piata Unirii, cu prilejul „lansarii“ celui mai mare brad din Europa – chelului ii lipseste tichia de margaritar, se spunea cindva, cind lipseau perucile Garnier – a fost un esec. Nu neaparat mediatic, caci televiziunile n-au dus lipsa de imagini vioaie, cu parade tantose si defilari musculoase, dar si cu scene rocambolesti pentru a intretine buna dispozitie oficioasa.

La care s-au adaugat un blid de fasole sau cite trei sarmale si un pahar de vin fiert, aruncate-oferite, cum doreste dl Basescu sa se spuna despre piinea cedata de el insusi, pe meleaguri spaniolesti – poporului. Unui popor care habar nu mai are de Ziua Nationala, nici ca-i pasa de ea, distractie sa fie! Ni se pare dramatic si, mai ales, trist. Ce semnificatie mai are pentru contemporanii nostri o zi ca 1 decembrie? Vag, ceva-ceva se stie, parca a avut loc o incoronare la Alba Iulia, unde mai ieri se injurau dnii Vadim Tudor cu „bolsevicul“ Iliescu, parca o coroana din otel a stat pe capul regelui Ferdinand, iar extraordinara Regina Maria – „cam curva…“, cum cu gratie si condamnabila inconstienta se exprima un prozator contemporan despre o mare aparatoare a intereselor romanesti, careia Elenele ce i-au urmat prin istoria romanilor nu i-ar ajunge nici pina la genunchi – a defilat calare pe cal alb, alaturi de rege si de generalul-maresal Berthelot, pe bulevardele capitalei, in delirul unei multimi dezlantuite.

Sacrificiile enorme ale participarii noastre la Primul Razboi Mondial au fost recompensate de aceasta minunata „Victory Day“ a Romanilor. De care, astazi, ne batem joc, cheltuind bani cu ghiotura pe manifestari festiviste, pe receptii la misiuni diplomatice, care sint prilej de balamuc pentru sefi si bune ocazii de praduiala pentru personalul administrativ. O mare tristete ne-a cuprins vazind ce s-a intimplat anul acesta de 1 decembrie. Premierul Tariceanu trebuia sa-l infrunte pe presedinte la Cotroceni si sa lase idiosincraziile deoparte. Asa cum, intr-un alt moment istoric, Alexandru Marghiloman, pe nedrept hulit de istoria romaneasca, a acceptat, de coniventa cu Regele Ferdinand si prim-ministrul Bratianu – sotul fostei sale sotii, Adina Stirbey, printre altele si un bun motiv de ostilitate intre cei doi oameni politici, dincolo de inadvertentele dintre liberali si conservatorii lui P.P. Carp si Maiorescu, ce militasera pentru alianta cu Puterile Centrale –, sa preia guvernul care sa duca la armistitiu, la Pacea de la Buftea, rusinoasa, cum s-a tot zis, dar care a salvat Romania ca stat.

Marghiloman a actionat ca un mare om de stat, sacrificindu-si viitorul politic. Greu de adunat in citeva propozitii toate evenimentele de atunci, asaltul trupelor romane, dincolo de Carpati, dezastrul de la Turtucaia – si datorita rusilor care, pentru a multa oara, ne-au parasit la greu –, luptele crincene de pe Olt si din Moldova, Marasestii si asaltul lui Averescu de la Marasti, anii de ocupatie ce au urmat, mizeria, bolile, frigul, foametea, suferintele indurate de un popor intreg, reluarea ostilitatilor, istoria care s-a precipitat, militantismul ardelenilor lui Goldis si Goga, al lui Maniu si Vaida Voevod sau al basarabenilor lui Pan Halippa, care au decis, la rindul lor, Unirea, marea Unire a tuturor romanilor recunoscuta si acceptata apoi de o intreaga Europa.

Romania era in Uniunea Europeana din 1918, pina cind a fost scoasa de trupele sovietice in 1944 si de regimul comunist instalat de ei la 23 august.
1 Decembrie, Ziua Nationala a Romaniei de astazi trebuia redescoperita de romani, in toata importanta si cu toata semnificatia ei. Restul este patriotism de bodega si fanfaronada de prost-gust, cum s-a intimplat, din nefericire, si anul acesta. Pacat.