agatha christie, ochiul pineal si teatrul sau stanislavski is dead, man sau despre culturile provizorii sau albastrul e la moda toamna asta
sau noi nu sintem cuminti si, in orice caz, acesta nu este un titlu,
ci reprezentarea unui titlu in sapte puncte
1. agatha christie – simulacru de studiu de caz pe teatrul britanic (Peste drum de unul dintre fostele sedii ale teatrului Royal Court din Londra – care de curind s-a mutat in cladirea sa renovata din Sloane Square –, la inceputul West End-ului, la trei metri de locul unde se puneau in scena cite 19 piese noi pe stagiune si se rulau cu o viteza uluitoare productii pe-ncercatelea pentru un public avid de nou, peste drum deci era si este inca un alt teatru, in care din 1920 se joaca o singura piesa, de Agatha Christie, numita Capcana de soareci. Cu mici intreruperi, datorate razboiului, productia s-a jucat timp de aproape 80 de ani, schimbindu-se generatii de actori, regizori, decoruri, adecvindu-se ca spectacol mereu prezentului, aducind incasari uriase acestui teatru construit in jurul unei singure productii. In West End, zona comerciala a teatrului, acolo unde producatorii dicteaza si teatrul e o masina de facut bani, spectacolul e o marfa, iar piata are regulile ei clare. Acolo se vizeaza profitul. Se produce, se vinde si se cumpara. Acolo teatrul este rentabil. Dar in afara de West End mai exista si teatrele subventionate, in diferite proportii si in diferite scopuri.
Exista si teatrele locale, cu subventii din mai multe parti, exista si teatrele “de sector

