Brancusi: de la Maiastra la Pasare in vazduh (II)

O abordare de antropologie simbolica

  • Recomandă articolul
Le beau c’est l’harmonie des différentes choses contraires. Et que plus les choses sont difficiles à reconcilier plus le beau est grand. Constantin Brancusi incepind cu Muza adormita (1909-1910), Brancusi va incerca sa se depaseasca pe sine printr-un extraordinar efort de scrutare lucida a finalitatii artei sculpturii. „Bucuria cea mai mare, noteaza Brancusi, e contactul dintre esenta noastra si esenta eterna.“1 Tema careia cauta sa ii raspunda de-acum priveste taina materialului. „Daca lucrul pe care il faci nu se leaga de necesitatea absoluta a evolutiei, e inutil si daunator.“ Lucrarile in bronz, deseori, le va turna dupa variante realizate initial in materiale nobile precum marmora. „Bronzul, scrie William Tucker, devine pentru sculptor un material de sculptura, ceva diferit de simpla modalitate de a permanentiza lutul. El a lucrat aceste bronzuri, facind fiecare copie sa devina diferita, iar din marmora Prometeu a realizat primul bronz slefuit. s…t Polizarea, observa in continuare criticul-sculptor tilcuind finalitati ale lucrului in metal, este rafinamentul ultim al sculpturii, abraziunea si indepartarea unor cantitati infime de material. Suprafata reflectanta trebuie sa depaseasca in perfectiune marmora neteda si translucida; la bronz, suprafata devine un cadru pentru imaginea spectatorului si a ambientului, configurata si modulata in forma obiectului.“2 Dialogul […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.