Despre literatura femeilor, cu precautie

  • Recomandă articolul
Elena Zaharia-Filipas Studii de literatura feminina Editura Paideia, Bucuresti, 2004, 176 p. Dupa toate aparentele, preocuparea pentru studiile de gen incepe incet-incet sa dobindeasca si in spatiul cultural romanesc o oarecare consistenta. Se intrevad in sfirsit citeva (nu foarte numeroase, e drept) proiecte coerente, intre care colectia coordonata de Mihaela Miroiu in cadrul Editurii Polirom se infatiseaza ca o intreprindere semnificativa. Teritoriul, putin explorat la noi, e abordat deocamdata cu precadere dintr-o perspectiva istorica (Stefania Mihailescu, Maria Bucur, Constanta Ghitulescu, Alin Ciupala) sau sociologica (Laura Grumberg, Valentina Marineasa, Vladimir Pasti) si cvasiignorat de literati, care nu dau semne ca ar acorda o excesiva importanta fenomenului „literaturii feminine“. Fara a socoti, evident, monografiile consacrate unor autoare ca Hortensia Papadat-Bengescu sau Sofia Nadejde si nici eseurile de mica amploare risipite prin periodice sau strecurate prin diferite volume, avem in total numai doua carti dedicate literaturii feminine ca fenomen distinct. Sint volume de pionierat, serioase si aplicate, scrise cu o anumita arta a captarii bunavointei unui public preponderent conservator, reticent fata de „capriciul“ corectitudinii politice. Prima dintre ele, Prozatoare ale literaturii romane moderne (Biblioteca revistei Familia, Oradea, 1994), apartinind Lianei Cozea, intereseaza nu atit prin cele cinci micromonografii ce le vizeaza pe Alice […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.