FNT-ul meu

  • Recomandă articolul
Cu un program de spectacole şi evenimente mai numeros decît altădată, FNT 2015 s-a coagulat pe o temă din agenda mondială a zilei: războiul. Un subiect acut, o realitate care a molipsit întreaga planetă, cu care ne confruntăm într-o frecvenţă adesea zilnică, fiecare în istoria noastră mică, personală, în plan interuman. Cum poate fi teatrul altfel decît lumea a cărei expresie estetică este? Desigur, relaţia e biunivocă, numai că teatrul nu are puterea de a produce transformare decît pe termen lung, or, violenţele au loc astăzi, chiar lîngă noi. Cum arată teatrul românesc în cel de-al 25-lea an de existenţă liberă, aşa cum l-am putut vedea pe harta trasată de Festivalul Naţional de Teatru? Divers. Nereformat. Încă abundînd de stereotipuri. Cu forme noi încercînd să-şi facă loc pe lîngă cele dominante. Tutelat în continuare de personalitatea reliefată a regizorului, ca principal autor al (in)succesului. Cu un sector independent şi de freelanceri luptîndu-se, la propriu, să reziste. Cu bătălii pentru aceleaşi, cîteva, surse de finanţare. În absenţa unei legislaţii eficiente care să motiveze oamenii de afaceri pentru redirecţionarea către cultură a unei cote din profit, prin sponsorizare, mecenat ori donaţii.    Streotipurile sînt evidente şi nu puţine. Privind analitic programul FNT […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

  • Comentarii recente