Manifest pentru normalitatea criticii literare

  • Recomandă articolul
Constatam cu tristete un fenomen avind rezonante in sfera intregii culturi si chiar a intregii vieti sociale romanesti din prezent: scaderea si degradarea spiritului critic. E drept, apar multe comentarii si s-ar parea, la suprafata, ca totul e „in regula“, dar adesea ele nu vadesc decit o eschiva, ocolirea sau distorsionarea temelor majore, dureroase, care se impun actualmente constiintelor responsabile. Parca privim o elice care se invirte in gol, fara a propulsa vreun vehicul. Atunci cind nu sint de-a dreptul trecute sub tacere, aceste teme esentiale sint inecate intr-o frazeologie fara finalitate, intr-o stereotipie de fond, fie si dichisita speculativ ori stilistic, impinse intr-o zona a desemnificarii. In cel mai bun caz, in cerneala analistilor picura oboseala, lehamitea. Nervul critic devine tot mai aton. Ne referim cu precadere la conflictul dintre mentalitatea conservatoare, retrograda prin natura sa, si cea democratica, unica deschizatoare de drumuri spre viitor. De solutionarea acestui conflict depinde destinul creatiei si al constiintei de sine a poporului roman. Dar atunci de ce i se da atit de putina atentie? De ce se vede cel mult proiectat, intr-o maniera defetista, pe ecranul unui trecut indepartat, numit frecvent „obsedantul deceniu“, ca si cum n-ar avea nici o legatura cu […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.