Reciclarea şi confruntarea Ostalgiei

Sînt o babă comunistă – o adaptare infidelă

  • Recomandă articolul
Schiţînd o posibilă tipologie bazată pe principiul reprezentării comunismului prin ocheanul tranziţiei postcomuniste, o primă categorie s-ar putea numi „cartea neagră a comunismului“. Al doilea film al lui Cristian Mungiu, 4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile (2007), precum şi cel mai recent roman al lui Lucian Dan Teodorovici, Matei Brunul (2011), se încadrează aici. Ambele construiesc două poveşti exemplare despre nişte personaje cărora comunismul le-a marcat viaţa. Apelînd la teme emblematice – veritabile clişee tragice: regizorul construieşte o frescă despre implicaţiile avortului clandestin în România anilor ’80, iar prozatorul descrie viaţa unui tînăr promiţător ruinat de Gulag – , atît filmul, cît şi romanul construiesc o imagine detaşată, dar nu mai puţin intensă a trecutului. E o perspectivă matură asupra comunismului, din perspectiva tranziţiei postcomuniste. Nu întîmplător cele două reprezentări au fost asimilate în Occident drept variante identitare simptomatice (1.) pentru societatea românească în ansamblu.   A doua categorie ar fi putea fi intitulată, generic, „cartea roz a comunismului“ (2.) Reprezentînd un soi de idilizare amară a vieţii în comunism, jocurile copilăriei printre sărăcăcioasele blocuri socialiste sau dragostea adolescentină consumată în contextul unor constrîngeri educative absurde sînt evocate ca fragmente ale normalităţii diminuate. Despre romanul fraţilor Filip şi Florin […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

  • Comentarii recente