„Romanul e o piesă de compoziţie“

Interviu cu Radu Aldulescu

  • Recomandă articolul
Radu Aldulescu este un romancier cu o voce aparte în literatura română. De la debutul cuSonata pentru acordeon (1993), pentru care a luat Premiul Uniunii Scriitorilor, la Amantul Colivăresei, Îngerul încălecat,Proorocii Ierusalimului, Mirii nemuririi şi pînă la Ana Maria şi îngerii, scrisul său aduce în permanenţă ceva din zbaterea şi încercările vieţii, fără edulcolare şi fără crispare.   Ideea generală este că scrisul nu-i o meserie şi că din scris nu se poate trăi. Nu se poate supravieţui din scris? Depinde ce înţelegi prin supravieţuire. E un loc comun, ba chiar un lucru tendenţios să spui că scrisul nu-i o ocupaţie serioasă, că nu-i o muncă demnă de a fi retribuită. Şi totuşi, scrierea unui roman este o muncă enormă…   Dar nu-i considerată ca atare. Nu-i considerată aşa tocmai de cei care se pretind a fi scriitori. E chiar o muncă fizică scrierea unui roman. În fiecare zi deschizi o uşă grea. Dacă n-ai această forţă, poţi scrie proză scurtă sau poezie, poţi face gazetărie. Romanul e o muncă de uzură. Cît timp lucrezi la un roman? Nu am o normă pe zi. Ideal ar fi să lucrez aproape zilnic, cel puţin cîteva ceasuri. Dar nu poţi să lucrezi […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.