Teatrul crud al existentei

  • Recomandă articolul
Dora Pavel Captivul Editura Polirom, Colectia „Fiction.Ltd.“, Bucuresti, 2006, 246 p. in ultima vreme, prozatorul roman pare sa fi intuit solutia justa pentru a intra in gratiile publicului, fara a neglija insa nici preferintele criticii, care nu mai sint totusi atit de importante ca inainte de 1989. Din 2005 incoace, atentia criticii tinde sa lase deoparte proza derizoriului, indreptindu-se catre romanele maximalismului tematic, formula imprecisa dar functionala, cuprinzind romane precum Christina Domestica de Petru Cimpoesu, Proorocii Ierusalimului de Radu Aldulescu, Derapaj de Ion Manolescu, Ordinea de Alexandru Ecovoiu, Mesi@ de Andrei Codrescu sau Cruciada copiilor de Florina Ilis. Premiile si reeditarile curg in directia acestei categorii de scriitori, inca preocupati de stil, constructie, tematica de anvergura si nepasatori la mofturile cititorilor „lenesi“, dar avind la indemina mijloace sofisticate de a-l seduce. Cartile valoroase de aici se recruteaza. Captivul, romanul Dorei Pavel, se integreaza in aceasta categorie, abordind cu dezinvoltura teme extrase dintr-un orizont de factura modernista: absurdul aglutinant, nebunia, textul cu valoare de mise en abyme, experimentul artistic dus la consecinte extreme, sondarea unor psihologii tarate. La acestea se adauga o amprenta contemporana care tine de reliefarea accentuata a sexualitatii debordante a personajelor (in Captivul, aceasta trece in plan secund) […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.