Visuri şi himere

  • Recomandă articolul
Dacă ar fi să desemnez printr-un singur cuvînt însuşirea de căpătîi a cărţii Adrianei Şotropa, Visuri şi himere – ecouri simboliste în sculptura românească modernă, aş spune fără să ezit că aceasta este „limpiditatea“. Poate unora să li se pară inadecvată vocabula, aplicată tocmai acelui curent al artelor caracterizat prin sondarea absconsului, a universului oniric ori a echivocului. Nu mai puţin, studiul este consacrat unei generaţii incongruente de sculptori, inegale valoric, „impresioniste“, care – aşa cum ni se sugerează în subtitlul cărţii – se face cel mai adesea purtătoarea ecourilor, a răsfrîngerilor tîrzii şi nu întotdeauna rezonante ale „sunetului“ de obîrşie.   Adriana ŞOTROPA, Visuri şi himere, Ecouri simboliste în sculptura românească modernă, Cartea cuprinde un caiet cu 16 fotografii, Editura Compania, Bucureşti, 2009, 192 p.   Putem bănui şi că numeroase aspecte confuze din studii anterioare ori numai insuficient sau tangenţial precizate trebuie să-i fi dictat Adrianei Şotropa imperativele limpezirii sale. Autoarea s-a văzut astfel nevoită să scruteze nu doar ipostazele specifice – cele care ţin de logica formării artiştilor, de prezenţa modelelor şi a opţiunilor estetice, de circulaţia ideilor în epocă etc. –, ci şi să se aplece asupra comandamentelor sociale: ingerinţele modei şi pretenţiile comanditarilor, susţinerea de […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.