Zavistia. Imaginarul lingvistic violent al extremei drepte romanesti

  • Recomandă articolul
1. Spurcarea scriitorilor si a personalitatilor In perioada interbelica si in primii ani ai celui de-al doilea razboi mondial, societatea romaneasca s-a molipsit, si ea, de boala extremei drepte care facea ravagii in Europa. Presa devine violent antisemita, limbajul se perverteste si se schimonoseste, atacul la persoana si verbalitatea josnica devin instrumente gazetaresti. Scriitorii participa, la rindul lor, la mersul istoriei, drept care se impart in doua tabere fatise; cei antisemiti au condeiul agresiv si comit injurii gazetaresti de anvergura, sprijinite de o pamfletare cinica; uneori, tabara cealalta apeleaza, si ea, la verbul violent. In cele ce urmeaza voi prezenta, sub forma unui scurt istoric concentrat1, derulat ca un scenariu de film, un colaj din presa vremii, cuprinzind atacuri dure intre scriitori si contra unor scriitori, personalitati culturale (dar nu numai) etc. In 1932, in Calendarul, Camil Petrescu este atacat de catre Toma Vladescu si injuriat ca „fata batrina“, „caraghios cretin“, „catastrofalul prost“, „imbecil“, „inspaimintatorul cretin“. In 1933, in Axa, scriitorii si intelectualii, in general, care nu prizau antisemitismul legionar, sint catalogati ca „balegarul democratiei“, „dejectiuni“, „ciuperci otravitoare“, poluatori, fapturi de cavou. In 1934, in Credinta, Sandu Tudor acuza doi scriitori din grupul „Criterion“ (este vorba de Petre Comarnescu si […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.