Claudiu TURCUȘ

Eram student cînd am citit Pulovărul, o capodoperă a prozei scurte româneşti (la nivelul lui Preda sau Bănulescu), pentru un seminar de literatură română contemporană. Am continuat cu Despre clovni şi Întoarcerea huliganului. Descopeream un scriitor despre care ştiam puţine lucruri, dar a cărui voce o simţeam foarte diferită. Cînd a venit vremea să decid subiectul pentru teza de doctorat, n‑am ezitat foarte mult, în …

Rememorarea comunităţii Rememorarea tragică a traumei din 432 plasează codificările sociale ale comunismului într-un fundal resimţit uneori ca excrescenţă a tramei narative, punctul central fiind, de fapt, drama individuală. Firescul unei intimităţi neconfiscate integral de opresiunea totalitară, ci mai degrabă marcată de intruziunea unui pervers, neutralizează subtil ideologic rememorarea lui Mungiu. Dramele colectivităţii sînt sesizabile în filmul lui Cătălin Mitulescu – Cum mi-am petrecut …

Integrarea României în Uniunea Europeană poate fi decodată nu doar prin prisma naraţiunii socioeconomice a tranziţiei postcomuniste – ce confirmă statutul de „dependenţă semiperiferică“ (Cornel Ban) a capitalismului neoliberal românesc de după 1989. O perspectivă culturală la fel de legitimă, deşi fără îndoială mai relativă, vizează modul în care s-a produs această integrare prin rememorarea cinematografică a comunismului. Europenitatea Estului În …

Reciclarea şi confruntarea Ostalgiei

Sînt o babă comunistă – o adaptare infidelă

Schiţînd o posibilă tipologie bazată pe principiul reprezentării comunismului prin ocheanul tranziţiei postcomuniste, o primă categorie s-ar putea numi „cartea neagră a comunismului“. Al doilea film al lui Cristian Mungiu, 4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile (2007), precum şi cel mai recent roman al lui Lucian Dan Teodorovici, Matei Brunul (2011), se încadrează aici. Ambele construiesc două poveşti exemplare despre nişte personaje cărora comunismul …

Critica nu mai este, nu mai poate fi cea fost înainte de 1989. Funcţiile ei s-au diminuat, chiar dacă nu s-au schimbat radical. E suficient să ne închipuim că, în anii ’60, pentru o cronică în România literară se plătea un onorariu echivalent cu salariul unui profesor de gimnaziu debutant. Apoi, publicul chiar aştepta vocea criticului. Publicul era considerabil mai mare, o spun tirajele de …

Nimic nu e privat în comunism“, spunea Lenin. Acest principiu economic, care se dorea implementat în comunism la toate nivelurile vieţii sociale, implică, însă, o flagrantă aporie dialectică. Căci dacă nimic nu poate fi privat în comunism, asta nu înseamnă că orice poate fi public. În România socialistă cinema-ul era considerat, e-adevărat, o artă populară, adecvată în special pentru a educa masele. Funcţia lui comunitară …

Triumful înfrîngerii

Ovidiu Pecican - Eu şi maimuţa mea

În anul orwellian 1984, studentul Ovidiu Pecican isprăvea primul său roman. Ni­merise, în schimb, într-o perioadă complicată. Ultimul deceniu socialist, se ştie, n-a fost prielnic tinerilor scriitori. Asemenea multor congeneri, îngrămădirea, de nevoie, în volume colective, iar, ulterior, tergiversările manuscrisului, ajuns inclusiv pe biroul faimosului tovarăş Dulea, aveau să marcheze o gestaţie mai degrabă insuportabilă decît fertilă, amînînd, nedrept, debutul tînărului prozator. După şase ani …

Amintiri postideologice din copilărie

Doru POP – O telenovelă socialistă

Cei care i-au urmărit biografia intelectuală ştiu că Doru Pop este mai degrabă un erudit decît un speculativ. Fie că scrie savant despre filozofia vizualului în modernitate, fie că decodează mecanismele ideologice ale mass-media ori încadrează Noul Cinema Românesc în istoria filmologiei europene, omul e blindat conceptual. Argu­mentarea lui e de sorginte anglo-saxonă, „dicţiunea ideilor“ – vorba lui Mircea Martin – se manifestă pe orizontală, …

După ce-a legat convingător, sub semnul unor subtile teoretizări despre corporalitate, două epoci romaneşti prolifice – interbelicul, respectiv optzecismul –, Simona Sora a devenit călinesciană. Nu că i-ar fi lipsit vreodată creativitatea critică, dar parcă avea nevoie să construiască ea însăşi lumi autonome, nu doar să le asimileze deconstruindu-le. E, aceasta, dedublarea fericită a unei interiorităţi neliniştite ce configurează o specie intelectuală aparte. Despre dozaj …

La distanță de un deceniu, criticul Alex. Ștefănescu insistă să se repete. Una dintre fixațiile domniei sale este valoarea literară a scriitorului Norman Manea. Înainte de 1989, avea obiceiul să se exprime, din cîte înțelegem, oral, însă tranziția l-a mobilizat. Pe la sfîrșitul anilor ’90, prin România liberă, acesta informa publicul larg despre faptul că Norman Manea nu-i decît „un scriitor lipsit de talent, judecînd …

Anul cultural 2012 a fost, inevitabil, înăbuşit de seismele politicii dîmboviţene. Protestele „huliganice“ din iarna trecută au condus la înlocuirea guvernului PDL, iar apoi la instaurarea regimului USL, care n-a pierdut deloc vremea, năpustindu-se împotriva ICR-ului (pe care l-a cam desfiinţat, cel puţin pînă în prezent) şi împotriva unui preşedinte jucător tot mai antipatizat de populaţie. Eşecul detronării lui Băsescu din vară, plagiatul indiscutabil al …

Dezgheţul criticii

Alex Goldiş - Critica în tranşee. De la realismul socialist la autonomia esteticului

Publicat exact acum un an, apoi iute răsplătit cu toate premiile relevante, volumul de debut al lui Alex Goldiş, Critica în tranşee. De la realismul socialist la autonomia esteticului, n-a avut parte, paradoxal, de o receptare spectaculoasă, iar dezbaterea publică asupra condiţionărilor criticii literare auto­htone sub comunism, pe care cartea ar fi putut-o stîrni, s-a lăsat aşteptată. Deşi alimentată de cu totul alte …

Dimineața filmologiei

Andrei GORZO - Lucruri care nu pot fi spuse altfel. Un mod de a gîndi cinemaul, de la André Bazin la Cristi Puiu

Întrebat de către Film Menu dacă  a luat în considerare posibilitatea de  a pleca din țară – avînd în vedere internaționalismul preocupărilor sale intelectuale –, Andrei Gorzo răspunde franc: „E multă lume care scrie în engleză în America, şi puţină lume pe domeniul meu care scrie în română“. Un spirit malițios ar putea accentua în respectivul raționament doar fibra pragmatică a …

Deleuze. Aventura Imaginii-Mișcare

Gilles Deleuze – Cinema 1. Imaginea-mișcare

Faptul că în anii ’70-’80 am avut substan­țiale traduceri de teorie literară – mă refer la faimoasa colecție de la Univers – poate fi explicat, firește, prin specificul literaturocentric al culturii noastre. Cenzura încuviința, nu păreau deloc „periculoase“ studiile respective, iar acest avantaj a permis dacă nu sincronizarea conceptuală a mediului intelectual românesc cu Occidentul, măcar o oarecare dinamizare a dezbaterilor. Din păcate, mutînd discuția …

Ținutul lui Mihăieș

Mircea Mihăieș - Ce rămîne. William Faulkner și misterele ținutului Yoknapatawpha

Mircea Mihăieș declară fără ezitări că are natură de funcționar, deși urăște funcționarii, că scrie numai despre ce-i place, dar nu-și recitește cărțile, în fine, că nu va renunța niciodată la publicistică, cu toate că-n ultima vreme îl cam plictisește. Oricine parcurge recentul interviu acordat lui Stelian Țurlea, din care tocmai am spicuit, descoperă un personaj histrionic, a cărui candoare livrescă merge pînă la …

După vodevilul suspendării și reîntoarcerii la Cotroceni a președintelui Băsescu, guvernul Ponta și-a amintit că lăsase o treabă neterminată. ICR-ul trecuse în vară în subordinea Senatului, iar după pronunțarea Curții Consti­tuționale, întreaga conducere – Horia-Roman Patapievici, Mircea Mihăieș, Tania Radu – a demisionat. Odată cu expirarea preavizului, cea mai funcțională, chiar prestigioasă instituție românească, atît din punctul de vedere al beneficiarilor (intelectuali, artiști, scriitori, compozitori, …

O lume de corectat

Alexandru Vlad - Ploile amare

Cînd scrie tîrziu despre o carte importantă, cronicarului îi revine o sarcină cam ingrată. Riscă, practic, să repete interpretări, observaţii sau judecăţi anterioare. Are, eventual, şansa să le articuleze mai bine, să speculeze graba sau neatenţia congenerilor, în fine, să întoarcă anumite verdicte deja fixate. Oricum, nu-i deloc comod, întrucît discursul reclamă o dublă focalizare a lecturii. Filtrarea deja clasică a operei prin propria ei …

Un potop de parodii

Alexandru Mușina - Nepotul lui Dracula

Se știe, optzecismul a dat figuri plurivalente. Mă rezum, deocamdată, la două exemple, însă oricine consultă antologia Generația continuă le-ar putea înmulți. Pe lîngă opera poetică, epică sau memorialistică, Mircea Cărtărescu a comentat inedit poezia lui Eminescu (Visul chimeric, 1992), furnizînd totodată sinteza canonică despre Postmoder­nismul românesc (1999). După 2000, scriitorul a devenit – indiferent de poziția sa, uneori discutabilă – un percutant editorialist politic. …

De ani buni, examenul de titularizare din învățămîntul preuniversitar la limba și literatura română avea o structură bine conturată. Trei subiecte: primul de literatură, care viza scrierea unui eseu sintetic despre cîte un scriitor canonic, al doilea de limbă (morfologie, lexicologie, sintaxă), în fine, al treilea de didactică (curriculum, proiectare, evaluare).   În 2012, ca încununare a reformelor recente, s-a produs o modificare …

La un pas de marea poezie

Ana Dragu - Păzitoarea

Fidelă Editurii Charmides, unde, de altfel, debutează cu volumul Iarbă pentru fiare (2004), urmat de Păpușa de ceară (2008), Ana Dragu revine, iată, cu o carte al cărei titlu anunță o feminitate măcar aparent protectivă: Păzitoarea (2012). Fără viziunea socială cool a Elenei Vlădăreanu, dar nici într-atît de apocaliptică precum Ruxandra Novac, poeta bistrițeană apelează la serviciile sfîșierii doar atunci cînd nu găsește frecvența comunicării …

Pagina următoare »
  • Comentarii recente