Nora IUGA

Exact cînd telefonul suna fără încetare să‑mi ureze „La mulți ani“, pentru că intram într-un an nou și, mai ales, fiindcă eu mai adăugam la cei 85 de ani încă unul, pe care de la o vreme îl socotesc o victorie personală, o voce foarte apropiată mie, dar lipsită de elanul obișnuit al celor care îmi promit centenarul, mă anunță că Herta Spuhn a plecat …

Lucrurile nu se sfîrșesc aici Nu știu ce forță ocultă a propulsat un partid improvizat, fără nici o bază strategică și deci fără nici o credibilitate – USR –, ca să dea lovitura de grație PNL-ului, ascunzîndu‑și incompetența sub pancarta cu numele Cioloș, singurul premier care ne-ar fi putut scoate, în sfîrșit, la lumină, acum victimizat, pur și simplu, de această monstruoasă urzeală. Iată, îl văd …

Ador scriitorii care nu-s contaminați de nici o modă, care rămîn scriitori dintotdeauna, care nu se leapădă de limba părin­ților și rămîn în propriul lor timp, ducîndu‑l mai departe aşa acum își duce rîul apa. Nu‑mi plac scriitorii care schimbă trenul tot timpul, cum fac eu, de pildă. Și totuși, romanul lui Marius Oprea e un galimatias în cel mai bun sens al cuvîntului. Aici …

Ce soluţie are un intelectual, un artist care a apucat o vîrstă de invidiat, 86 de ani, şi trăieşte complet singur, fiind obligat să gîndească cu glas tare ca să nu-şi uite cuvintele? Dacă e scriitor, stă aplecat deasupra caietului de student şi scrie poezie, proză, prezentări de cărţi, dă interviuri, traduce romane germane, ajungînd să publice 2-3 cărţi pe an. Aveţi dreptate, tinerii mei …

Cînd ai şansa să atingi o vîrstă venerabilă, ai surpriza să constaţi, zilnic, că trecutul pe care l-ai trăit nu mai corespunde trecutului prezentat pe surse şi dezbătut pe larg în mijloacele media. Şi mai derutantă este siguranţa cu care s-au pronunţat diverşi reporteri de televiziune, analişti politici sau comentatori ai unor evenimente, ca şi cînd ar fi participat personal la ele, deşi acestea se …

Am să mă duc vineri dimineaţă la catafalcul Reginei Ana. Nu am văzut-o decît o dată, la Palatul Elisabeta, alături de Regele Mihai. Parcă nici nu erau de-adevărat. Se făcuse mult prea tîrziu. Cred că dormeam. Eu sau ei. Nu ştiu care dintre noi. Acum ştiu că fata aia cu obrazul luminat de zîmbet ca o bucată de măr, în care nu aveai cum să …

Fîntîna destinului

Citind jurnalul de călătorie al lui Joachim Wittstock

Nu am fost învestită de nimeni să semnalez evenimentele importante care se desfăşoară, nesperat de des, în „cercul strîmt“ – ca să-l citez pe Eminescu – al populaţiei de etnie germană din România. Cînd vreau să mă explic, scriu ca un contabil sau ca un analist politic. Nu mă prinde stilul ăsta. Ador fustele pînă deasupra genunchiului, cînd au ce arăta, cum n-aş putea niciodată …

Dialogul dintre cele două autoare a început mai demult, în 2013, făcînd obiectul cărţii Von Schubert bis Praid (De la Schubert la Praid – mostre de lectură ale unei afinităţi spirituale). Dialogul continuă, şi în 2015 apare a doua carte, Succesul se succede. O conversaţie firească între Erna Hennicot-Schoepges, cunoscută personalitate politică şi culturală luxemburgheză, ministru al Educaţiei şi al Culturii între 1995 şi 2004 …

Sînt descoperiri, revelaţii, vezi un chip pe ecranul televizorului. Îi vezi numele prin ziare, îl vezi la o lectură pe scaunul de lîngă tine. Schimbi cu el nişte impresii. Îţi aminteşti că Herta Müller s-a pronunţat undeva că e singurul om în care se poate avea încredere. Îţi aminteşti că l-ai văzut într-o emisiune televizată, poate la un buletin de ştiri, lîngă un grup de …

28 noiembrie, ora 18.47. Se lăsaseră întunericul şi burnița. Mă grăbeam să nu întîrzii, căutam o adresă pe Calea Dorobanţi, nr. 73. Fusesem invitată de Klaus Christian Olasz, consul la Ambasada Republicii Federale a Germaniei, şi de soția acestuia, Ramona Olasz, actriţă, la un spectacol care urma să aibă loc la TLB – Theaterlaboratorium Bukarest (Laboratorul teatral Bucureşti). „Es war ein Abend Ende November, regnerisch, …

Aş fi vrut să le spun celor de acasă ce m-a bucurat şi ce m-a întristat la Tîrgul de Carte de la Frankfurt, dar în faţa teribilei aventuri pe care destinul mi-a hărăzit-o mie, în mod special, fiindcă el ştie cui îi plac încercările şi cine-i cel mai tare pe scara durităţii, „diamantul“, fireşte, m-am gîndit că celebrul Tîrg e o miză prea mică pentru …

Dragă Jo, E 9 octombrie. Cer înnorat, frig, burniţă. Îmi pun geaca, ies doar pînă la colţ. Trebuie să cumpăr pliculeţe de nes. Mi s-au terminat. Pe aleea blocului dau nas în nas cu pictorul de la şase. E, bineînţeles, cu canişul lui negru. Nu ăla care a murit. Altul. I-au apărut vinişoare roşii pe obraji. Se apropie de 90. „Aţi mai întinerit“, îi …

Excelenţa Voastră, domnule ambasador Werner Hans Lauk, Stimate doamne, stimaţi domni, Dragi prieteni,   Mi-a luat ceva timp pînă am realizat cum ar trebui să sune un cuvînt de mulţumire à la carte. Dar, imediat, s-a ivit o nouă întrebare: să vorbesc liber sau să citesc? Ce îţi asigură mai mult succes de public? Toată familia mea a fost formată din artiști de scenă. Nu …

„Toată arta se bazează pe aparenţă“

Margarete Depner, o sculptoriţă din Ardeal

Iată, de data asta îmi e mai greu să încep. La prima vedere, aș exclama: Ce carte superbă! Dar frumuseţea blochează. Constaţi stupefiat că n-ai cuvinte. Curios, frumosul unanim acceptat se perimează din ce în ce mai repede, trecînd mereu în reversul lui, de la o generaţie la alta, și poate tocmai de aceea nu dispune de epitete distinctive, pentru că superlativele sînt mult mai …

Ceci n’est pas un anarchiste

Robert G. ELEKES - Aici îmi iau dinţii-n spinare şi adio

Se spune că James Joyce şi-ar fi purtat manuscrisul romanului Ulisse timp de 11 ani, în sacoşă, bătînd pe la porţile editurilor din Dublin, pînă să apară o doamnă care să aibă cheia potrivită pentru uşa căutată… Şi bietul Şincai se pare că şi-a purtat 11 aniCronica în desagă, în vremuri şi locuri diferite. Au existat mereu cărţi care ajung în oraşe necunoscute, fără să …

Ce obicei ciudat la unii oameni să-şi lege evenimentele care se repetă anual de un anumit anotimp. Evenimentul respectiv capătă, în felul ăsta, o fizionomie şi o culoare proprie. Aşa devine Bookfestul galben ca un cîmp de rapiţă, Gaudeamusul, un acoperiş de tablă pe care plouă. Iar Zilele literaturii germane din Reşiţa sînt de un verde crud, reluîndu-şi, în fiecare aprilie, ciclul vital. Nu pot …

Pentru a cîta oară mi se confirmă că luna mai începe la Sighişoara, aşa cum soarele nu poate să înceapă decît la răsărit şi nostalgia e cum ţi-ai aminti un dor. Cîţi ani au trecut de atunci, de la prima ediţie a Festivalului de Poezie de la Sighişoara... cine mai ştie exact? Cred că tocmai intram în anii ’80. Speram că voi afla data sigură …

Cuvînt de mulţumire, după primirea Premiului „Gheorghe Crăciun“ pentru Opera Omnia, rostit pe scena Teatrului Odeon în cadrul Galei Premiilor „Observator cultural“ 2015.    Cel mai greu e să te adresezi unui public în care vezi prieteni apropiaţi şi feţe necunoscute. Cînd eşti acaparat de o stare intensă, starea îţi mănîncă ideile. Unora, îţi vine să le spui dragi prieteni sau chiar dragii mei, …

Eu nu mai am sentimentul că sînt o provincie

Impresii de la Tîrgul de Carte de la Leipzig

Singură în cuşeta de patru paturi, vagonul 127, locul 62, cu plecarea din Gara de Nord la ora 14.00. În direcţia Berlin. După cinci ani de absenţă, oamenii ăştia care nu fac complimente, nici declaraţii de dragoste, nu dăruiesc mărţişoare şi nu spun nici „Ich liebe sie“ (o iubesc), spun „ich mag sie“ (îmi place), şi-au amintit de mine. Ştaifului lor i s-o fi făcut …

1. Cred ca pentru o societate evoluata, moderna, democratica, mentinerea articolului 200 din Codul Penal este absolut inacceptabila. Acest articol perpetueaza o mentalitate incompatibila cu spiritul liber si tolerant caracteristic unei civilizatii europene. Modificarea acestui articol care incrimineaza homosexualitatea impunind masuri punitive, chiar si acolo unde nu se aduc prejudicii societatii, este un act moral. Coruperea de minori trebuie sanctionata conform articolului de lege care …

Pagina următoare »
  • Comentarii recente