Fest`Asia - restanţele
Pentru că Fest’Asia a fost bogat anul ăsta în filme faine, Mihai Fulger “donează” cîteva mini-cronici. Asta ca să ştiţi ce aţi pierdut dacă aţi lipsit de la Scala.
Restanţe de la Fest’Asia (1): Sînt patetic şi nu-mi pasă
My Magic al cineastului singaporez Eric Khoo îl are în rolul principal pe fachirul Francis Bosco, care se joacă pe sine însuşi. Acesta este şi primul atu al filmului: toate tortúrile pe care le îndură (sau rănile pe care şi le autoprovoacă) protagonistul par – dacă nu chiar sînt – autentice. Al doilea atu este onestitatea: regizorul e conştient de patetismul poveştii pe care ne-o spune, însă şi-l asumă până la capăt, adică până la finalul cu adevărat impresionant. Câteodată melodramatismul este dus puţin prea departe, ca în secvenţa în care tatăl îi dezvăluie fiului ce s-a întâmplat cu mama sa, însă chiar şi atunci nu prea îţi vine să le pui la îndoială sinceritatea (eroului şi autorului). My Magic e un film făcut cu inima şi nu cu mintea, de aceea carenţele sale tehnice sînt puse în umbră de energiile sale emoţionale (lucru ce explică şi includerea sa în competiţia principală a Festivalului de la Cannes). Mie filmul mi-a relevat dragostea paternă cum n-am mai văzut-o pe marele ecran.
