OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

imi tii calciiul! Aripile ingerilor tai ma vor vedea?
Caci viata in sine-i melancolie post-cost, post-coitum, post-colilie
Fiindca mai obosit decit gaina nu e decit cocosul, rotisorul si vinzatorul de la McDonald’s
Cu sufletul portjartier de la solduri, cap ridat de leuldog
Ce-ar fi sa nu ne mai plictisim pe metru patrat in zona hai sictir?
Doar ochii tai se invirt ca limbile ceasului desteptator
Cind urma calciielor se imbiba de ceara
galosii rupti inca bat pietrele drumului slefuindu-le
dupa trei zile in care tot ce am facut a fost sa ne ingropam
iubitii inimilor noastre, acum, ne lasam tintuiti peretilor casei
Tirindu-ne din pat spre un pian dezacordat
sirurile de oameni se indoaie sub oasele cotidianului si se rostogolesc in timple

Nu tigarile ma vor scoate din oboseala nu fundul tau cu miscari gingase;
istovite fara pic de zeama cuvintele se prabusira intr-un colt,
atunci burlanul scorojit s-a rasucit spre perete
si printre genele grele de rimel ochii privesc bosumflat spre seara.
Bai, tache, lasa povestile de adormit copiii!
Nimicul e mult mai obositor ca existenta, te sacatuieste
Si noi ne scurgem inspre abis cu totii, lupii urla o doina de jale cu dureri de sale, demisionez tovarasi, plec!
si stoluri de pasari migreaza agatate cu sfori de baloane imense
cind scrumul din vene s-a disipat pe podea
Barbatul cu sini de silicon plimba cu limba un dinte cariat pe cerul gurii,
lentoarea i se cuibari in calciie si se opri;
dupa ce am tuns toti barbatii din lume si toate femeile i-am adunat si am incercat sa descoperim o deosebire

Ce vrei sa spui cu toate astea? De ce mi le spui mie?
Dar greutatea umerilor m-apasa pe frunte... E lata!
Si oricit n-ati crede, motanul Fatig miriie din ceee in ceee mai incet, stind drept
bucurati-va si va veseliti ca altfel va intra soareci in camera
intins pe sofa, oasele se dizolva in carne ca niste bucatele de unt;
ii vor tremura genunchii se va fringe de sale, va zice: of, de-as crapa mai repede!
in oglinda doi batrini picoteau pe o sofa sughitau in rastimpuri:
sint primul-ultim pixel alb de pe ecranul acesta si oricit ati incerca nu ma puteti numara

De istov m-am capatat, de istov ma duc. Tu spune-mi mie ceva, fii tu Pythia mea:
Caci Actiunea e de aur, iar Istovirea de cacat.
Asa ca: La multi ani, Lucy – Don’t Cry, iti despachetezi lacul codrilor miine!
„Istovit! Istovit sint Doamne, istovit!“
Stop cadru: o morsa si un cuart in timple
intre timp, prin vene iti circula cafea cu lapte, iar gura ta arata ca interiorul unui pepene rosu atunci cind casti.
Palmi de calugar uitate in joben pe o banca
pe cind caramizile farime parasesc zidurile care
tot in voi, ca in adincuri, cautam usa
si pretinzind puteri din ciocolata caramel
soarecii din parul ros ii rinjesc pisicii din sinusurile mele umflate.
Cind facem dragoste mereu lasam televizorul deschis
motiv votiv pandantiv aninat de-un portativ (colectiv, c-asa-i modelul).
Nici unghiile nu-mi mai cresc rotunjite si verzi,
pe degetul mic de la piciorul sting locuia o besica.
iti spun adio, ma duc la un turc!

Un ochi se zbate spasmodic in noapte; viata imi picura treptat din vine; fuge
dar totusi am reusit sa trecem prin anii ’60 in catifea rosie; oare a fost efortul prea mare? Dar, chiar, cum am reusit?
La fel ca prietenul meu Mihai, sarmanul, care adeseori spunea:
„Viata e altundeva“.
Saliva iesea in balonase transparente spargindu-se de nasul ciupit de varsat;
dintr-odata, cuvintele ii explodara in fata si se trezi.
Un tractor plin cu tarani intorsi de la cimp fiecare in balonul lui se preface ca se inalta la cer
si-am zis: Foaie verde rostopasca, mie mi se rupe-n basca!
Si da-mi voie sa-ti spun ca nu m-am saturat
si tot ridicam, fiecare, receptorul, pina cind ultimul chiar nu mai aude tonul:
aum aum invirteste-te si n-ai sa mai vezi si-o sa vezi tu...
prin talpi se scurge-n podea restul trupului
si pe televizor era o vechitura de lampa pe care o aprindeam doar cind murea presedintele rusiei.
Ne-am jucat de-a-v-ati ascunselea la inmormintarea bunicului
Dar cadavrul n-am sa-l termin, n-am sa-l termin! Uite-asa!
Ipotesti, 28 septembrie 2007
–––––––––––––––––
Precizare: Desigur, „cadavrul delicios“ de fata (in pura traditie suprarealista), comis de 31 de fapturi, a reflectat un firesc Turn Babel, avind in vedere multiplele diferente de stil, experienta, generatie si formatie ale participantilor la tabara de scriere creatoare de la Ipotesti...