OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

e amuzant sa asociezi in fiecare an altceva (!) termenului en vogue altfel. altfel 99 e total altceva fata de altfel 2000, sau de altfel 00. existenta unui altfel etern (dupa modelul clasicismului eternizabil) e, si ea, mai mult decit posibila. anul acesta, chiar in timpul altFEST-ului, mi-am propus sa ma gindesc la energiile altfel care (prefer sa cred) s-au intilnit la „facerea“ spectacolelor care, in forma lor finala, nu erau toate altfel conform sublimului manual virtual al alteritatii in arta spectacolului. In ce masura poate fi altfel/altceva un spectacol ale carui nuclee germinative (wow!! devin patetic) sint neconventionale, desi produsul final pare a fi sclavul unei normalitati estetice derutante? ma gindesc la copilul conceput in eprubeta („germinat“, nu-i asa, neconventional), dar despre care nu vei sti niciodata acest lucru vazindu-l pe strada. nu vreau sa ma gindesc la etapele „facerii“ unui copil clonat, care va arata mai mult decit conventional... vazind la altFEST unele spectacole corecte sau cuminti m-am gindit (voilà) ca, poate, au fost concepute prin chatting intre regizor si actori, ca s-a repetat prin hale dezafectate din copse mici si, finally, utopic aseptice, ca s-a sarit obligatoriu peste lectura la masa sau ca s-a citit totusi la o masa de taina in stil Buñuel, ca actorii n-au mincat decit produse albe ambalate in negru pe tot parcursul repetitiilor, ca s-au izolat virtual pe insula lui Arnold Bocklin cea postrafaelita, ca au vopsit ecranul tv-ului cu aurolac si au urmarit impreuna (actori si regizori) in modul acesta Gala Premiilor UNITER, astfel s-a mai nascut o juma’ de spectacol, ca au aruncat de pe fereastra rapidului cel mai rapid textele piesei la care repetau si s-au dedat la un cadavre exquis – editie revazuta, observind cu stupoare cum textul lor seamana cu un Ibsen, acela in care sotia nu e lasata sa-si viziteze cutia postala, altFEST-ul se apropia si trupa nu era in stare sa inventeze un text alternativ, sau poate ca au ascultat impreuna mesajele aeterice transmise noaptea de lucratorii cfr-ului iar la final au facut o traducere simultana si definitiva care aducea cu un déjà-vu Paul Delvaux din metroul bruxelois. cam la toate astea m-am gindit incercind sa definesc altfel 00/altceva 00, in fata spectacolelor care nu prea aratau... altfel. cred ca astfel s-au salvat ele in mintea mea. ideale sint cele care sint „germinate“ altfel si arata, really, altfel. in capul omului obisnuit, un ceva nascut altfel si care arata altfel e, cel mai probabil, monstruos. un fel de E.T. care si-a luat talpasita tocmai pentru ca nu corespundea nici pe departe idealului de frumusete american. Unii ne sugereaza si noua ca ar fi cazul sa ne luam talpasita tocmai pentru ca gindim si producem spectacole altfel. De aceea e bine ca avem altFEST, nu ca refugiu ci ca loc de intilnire a energiilor... altfel.