OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Furati de multele oferte concertistice ale noii stagiuni, dar si de tandrele zile autumnale ce amintesc de minunatul, dar rar cintatul, Amurg de toamna al lui Alfred Alessandrescu, am intirziat nepermis de mult pentru a releva importanta unei aparitii editoriale cu totul speciale. Este adevarat ca am pomenit de ea cu prilejul gloselor noastre din timpul Festivalului Enescu, dar „pachetul editorial“ merita mult mai mult.

- Sherban Lupu continua munca de valorificare a partiturilor enesciene
Inainte de a comenta concertele ultimei saptamini de la Ateneu si de la Sala Radio, sa ne oprim putin asupra acestei binevenite initiative. Despre ce este vorba? Violonistul si profesorul Sherban Lupu, stabilit prin Statele Unite, unde desfasoara o intensa si prestigioasa activitate concertistico-didactica la Universitatea din Illinois (tot aici a predat si Enescu cursuri de maiestrie), este si un impatimit admirator, interpret-promotor si sagace neobosit-cercetator al operei enesciene. Activitatea sa multipla capata contur de aceasta data si sub raport editorial. Sub auspiciile Institutului Cultural Roman si ale Muzeului National „George Enescu“ vad lumina tiparului la Editura ICR un numar apreciabil de manuscrise enesciene. O editie binevenita pentru a raspindi lucrari ale lui Enescu putin cunoscute sau putin circulate. Sint sase caiete cu partituri ale unor variante, fragmente, piese neterminate, lucrari din diferite perioade de creatie, mai ales de tinerete, care nu au numar de opus si se adauga celor 33 de opusuri ce alcatuiesc corpusul operei lui Enescu. Iata ca si dupa decenii, re-cunoasterea mostenirii operei enesciene continua. Editia este ingrijita de Sherban Lupu, care semneaza si comentariile dedicate fiecarei partituri.

O succinta prefata trilingva apartine pianistei Ilinca Dumitrescu, directoarea Muzeului Enescu, dar si o veche colaboratoare a violonistului Sherban Lupu. Primul caiet contine trei lucrari pentru vioara si pian din junetea pariziana a lui Enescu. In caietul al doilea sint piese pentru vioara solo – pacat ca nu putem insista asupra detaliior de continut, dar si asupra „povestilor“ legate de fiecare partitura. Sherban Lupu continua munca de valorificare a partiturilor enesciene inceputa de prestigiosi muzicieni precum Pascal Bentoiu, Wilhelm Berger sau Cornel Taranu, ca sa amintim doar citeva nume. Ne aducem cu placere aminte, cu acest prilej, de o prima auditie mondiala de acum citeva decenii, din holul Operei Romane, cind profesorul si compozitorul clujean a prezentat una dintre lucrarile lui Enescu descoperite si prelucrate de domnia sa. Caietul trei contine partituri pentru vioara si orchestra – o Arie si Scherzino si o Pastorala, Menuet trist si Nocturna. Muzica de camera contine si caietul patru: Serenade lointaine, pentru pian, vioara si violoncel, Pastorala, Menuet trist si Nocturna pentru vioara si pian la patru miini, si Aubade pentru vioara, viola si violoncel, scrisa la Sinaia in 1899 si, ca o curiozitate, contine Imnul Regal Roman in partitura violei.

Caietul cinci prezinta acompaniamentul pentru pian la faimoasele capricii ale lui Paganini (numerele VI, XVI si XXIV). Detaliile oferite de Sherban Lupu legate de istoricul nasterii acestor piese sint pline de farmec, dincolo de aspectul riguros muzical. Ultimul caiet contine cadentele scrise de Enescu la Concertele pentru vioara nr. 2 de Haydn si nr. 4, cel in re major, de Mozart, pe care el le-a prezentat de multe ori in prodigioasa lui cariera de interpret.
Ar fi bine ca aceste partituri sa ajunga acolo unde trebuie, la muzicieni, mai ales straini, cel putin aceasta este intentia editorului si promotorului unui amplu proiect dedicat lui George Enescu, derulat sub auspiciile ICR. Ar fi pacat ca marele efort financiar sa nu fie dus pina la tinta, iar aceste excelente tiparituri sa se umple de praf prin subsolurile ambasadelor si institutelor culturale romanesti din strainatate.

Tot la Editura ICR apare, in acelasi proiect, studiul unui distins muzicolog care este dna Clemansa Liliana Firca, sub genericul Enescu – relevanta secundarului. Sint analize si comentarii extrem de subtile si amanuntite ale unor lucrari mai putin cunoscute sau interpretate, dar nu mai putin importante pentru conturarea uriasei si complexei personalitati a lui George Enescu. Cel mai „greu“ volum din aceasta serie, la figurat, dar si la propriu, ce va produce prejudicii bibliotecarilor si functionarilor guvernamentali care strimba din nas ca trebuie sa ridice greutati, este volumul George Enescu in perspectiva contemporana ce aduna intre copertele sale contributiile muzicologilor romani si straini de la Simpozioanele Internationale de muzicologie „George Enescu“ din 2001 si 2003.

Sint studii si comunicari de factura academica ale unor prestigioase nume, conturind interesul aparte de care se bucura Enescu in contemporaneitate. Recunoasterea si proliferarea in lume a acestui mare muzician al secolului al XX-lea sint binevenite, mai ales cind nu sint preluate tehnicile de „promovare“ vulgar-agresive ale agentiilor de publicitate. Putem trage concluzia ca un proiect initiat de Sherban Lupu a fost dus pina la capat si nu are decit sa ne bucure faptul ca Enescu isi gaseste o binevenita pretuire si admiratie si in posteritate. O merita din plin.
Ne cerem scuze pentru lungimea acestei paranteze editoriale. In rest, si foarte lapidar, sa consemnam Concertele pentru pian de Bach si Mozart, ambele in re minor, de la Ateneul Roman, care l-au avut ca solist pe Jacques Rouvier, sub bagheta lui Paul Hoskins. Un pianist de atmosfera, delicat si energic deopotriva, adaptat la piesele alese mai mult prin sensibilitate decit prin tehnica. Orchestra Filarmonicii, in nota ei din ultima vreme, adica buna. Festivalul Enescu lasa urme vizibile si in ridicarea calitatii interpretative, o anume ridicare a stachetei se simte si, mai ales, se aude.

O violonista din Japonia, Atsuko Temma, nici prea-prea, nici foarte-foarte, a avut un matineu cu un program bogat si, poate, prea variat, dar care a satisfacut pofta noastra pentru muzica de camera. Balada lui Porumbescu a sunat chiar exotic in varianta oferita de violonista nipona. Sa vedem ce va mai urma dupa 85 de ani de la infiintarea Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din Romania. Un concert cu lucrari de Liviu Danceanu, M. Jora si Tiberiu Olah a marcat momentul aniversar.