Nr. 749 din 21.11.2014

Epistolar
Restituiri
Avanpremieră
Editorial
Informaţii
Politic
Literatură
Supliment
Eseu
Interviu
Arte
Rubrici
 
Carmen MUŞAT
Ovidiu ŞIMONCA
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Adina DINIŢOIU
Silvia DUMITRACHE
Cezar GHEORGHE
Iulia POPOVICI
Alina PURCARU
UN Cristian
Mihai FULGER
Şerban FOARŢĂ
Bedros HORASANGIAN
Cristian PÎRVULESCU
Radu Călin CRISTEA
Cristian CERCEL
Marius OPREA
Paul CERNAT
Daniel CRISTEA-ENACHE
Claudiu TURCUȘ
Bogdan-Alexandru STĂNESCU
Andreea RĂSUCEANU
Dana PÎRVAN-JENARU
Liviu ORNEA
Mihai PLĂMĂDEALĂ
Ovidiu PECICAN
Ovidiu DRĂGHIA
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2006   |   Septembrie   |   Numarul 339   |   Printre carti si manuscrise

Printre carti si manuscrise

Autor: Pavel CHIHAIA | Categoria: | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
Simona CIOCULESCU
Printre carti si manuscrise
Editura Muzeul Literaturii Romane,
Bucuresti, 2005, 308 p.

Titlu prevenind pe cititor ca pe linga comentariile in legatura cu operele tiparite, Simona Cioculescu reproduce si comenteaza scrisori sau documente, din care putem afla evenimente, drame si bucurii ale unor importante personalitati din literatura noastra. Cele scrise de mina, fara mantia tipografica a prezentarii publice, ingaduindu-ne sa cunoastem si „raportul om-opera“, date in legatura cu viata „particulara“ a unor scriitori, cu relatiile lor si evenimentele contemporane.

Pentru aria ampla de informatii pe care a avut-o la indemina autoarea, se cuvine sa evocam biblioteca familiei Cioculescu, sotul sau, Barbu, continuind importanta activitate literara si politica a tatalui sau, Serban Cioculescu, un bibliofil pasionat. Totodata, prin activitatea avuta la Institutul de Istorie si Teorie Literara „G. Calinescu“, intre anii 1966-1975 si, in continuare, la Muzeul Literaturii Romane, Simona Cioculescu a putut selecta anumite date semnificative, publicate in aceasta carte, impreuna cu unele marturisiri ale autorilor, strict personale, fara legatura cu reputatia lor, dar interesante, ilustrind si trasaturi din mentalitatea epocii, care merita a fi cunoscute. Iar in comentariile sale, Simona Cioculescu si-a propus sa distinga, atunci cind este cazul, in ce masura evenimentele, nemultumirile sau bucuriile consemnate in scrisori pot fi deduse si in operele tiparite. Oricum, in prezent, cu interesul pentru integralitatea fenomenelor, credem ca evocarea unor aspecte mai putin luminoase nu poate dezavantaja prestigiul unui scriitor. Aratindu-se, atunci cind este cazul, si motivele, reale sau iluzorii, ale adversitatilor, precum si contextul lor social sau psihologic, pe care, cu aleasa intelegere, Simona Cioculescu le pune in lumina.

in primul studiu, intitulat Articoli nepoliticosi, este mentionata antipatia lui Mihai Eminescu, convins traditionalist, fata de partidul liberal al vremii, cel al proaspetei burghezii, cu alte obiective decit conservatorii. Temeinic nutrit cu importantele realizari din literatura si filozofia germana, Eminescu prefera progresul cultural celui material, considerind ca „liberalii cu gura de miel, plina de cuvinte amagitoare“ vadesc „o inima de lup“, primul Ministru I.C. Bratianu „avind nevoie de nulitati care sa se poarte dupa comanda“.Daca testamentul lui Al. Macedonski nu surprinde, ilustrind „criza acuta“, permanenta, a poetului, adversitatile lui I.L. Caragiale in legatura cu activitatile si scrierile lui Titu Maiorescu, numit intr-o scrisoare „batrina proxeneta sulemenita, canita si magiunita“, sau cu activitatea tinarului N. Iorga, care „creste inalt, dar strimb“, ne apar excesive, cu atit mai mult cu cit constatam fervoarea sa pentru C. Dobrogeanu Gherea si „anarhistul socialist“ Hristache Rakovschi.
Documentul ramas in manuscris, intitulat Portretul meu, al lui Luca Caragiale – fiul legitim, mort de timpuriu, al lui I.L. Caragiale – contine o marturisire detaliata (cu o sinceritate pe care o putem intilni, mai degraba, in zilele noastre) a trasaturilor sale pozitive si a celor cu care nu se putea mindri. Confesiune care ne apare cu atit mai interesanta daca o comparam cu autoaprecierea orgolioasa a lui Matei, fiul natural, „prezenta sociala fermecatoare“. Privindu-se, la inceput, in oglinda, Luca se descrie: „Am ochii mai degraba mari, insa lipsiti de viata s…t Parul imi pare dezagreabil si stupid, in ciuda zulufilor pe care ii netezesc“. Deplasindu-se, apoi, cu gindul, in mijlocul prietenilor sai, continua: „Vorbirea mi-e precipitata s…t n-are amploare si caldura s…t cusururile congenerilor mei ma inveselesc si ma preocupa s…t Dintr-un sentiment de lasitate si de oboseala spun adesea lucruri pe care nu le gindesc“.

Din interviul solicitat Simonei Cioculescu in decembrie 1981 de catre Calin Caliman, aflam importante date in legatura cu activitatea lui Serban Cioculescu (si a fiului sau Barbu, cel care continua obiectivitatea critica si idealul pentru libertate ale tatalui sau), ramas in amintirea tuturor ca „un erudit s…t care reusea sa invie subiectul abordat, fie ca era vorba de Dosoftei, despre Lucian Blaga sau Ion Barbu“.
in legatura cu prietenii apropiati ai familiei, Simona Cioculescu evoca sarbatorile cind, adunati impreuna, discutau despre „trecute vieti de rude, prieteni, scriitori, de editarea unor carti“. Si fiul sau Serban-Filip cerceta scrieri ale celor pe care ii intilnea in casa parintilor, primind explicatii de la bunicul sau despre colectia acestuia, vasta culegere de carti, scrisori, documente, manuscrise, gravuri achizitionate in deceniile 4 si 5 de la particulari si anticariate de buna traditie. Personal, imi amintesc de o marunta anticarie pe care profesorul, concediat din cadrul universitar de catre comunisti, a deschis-o prin anii ’48 si in care ne intilneam, cei din organizatia „Eminescu“. intr-o scrisoare catre Eugen Simion, din decembrie 1981, cu multumiri pentru consideratiile in legatura cu amintirile sale, Serban Cioculescu scrie: „Nicicind n-a bintuit pe lume, ca in veacul nostru, fanatismul si, ca urmare, dispretul vietii omenesti“.

Din dialogul epistolar purtat intre anii 1935 si 1938 intre Lucian Blaga (aflat la Viena, Berna, Estoril si Paris) si Bazil Munteanu, consilier cultural al Ministerului Propagandei – ale carui manuscrise, pina in prezent inedite, sint pastrate in Arhiva Muzeului Literaturii Romane –, autorul unei importante Panorama de la littérature roumaine contemporaine (1938), Simona Cioculescu reproduce 14 scrisori, din care aflam valoroasele infaptuiri ale poetului, dar si nedreptele adversitati.
Bazil Munteanu elogiaza operele filozofice si poetice ale lui Lucian Blaga, mentionind si proiectele acestuia, precum si evenimente din viata zilnica. Iar in scrisoarea din 24 iulie 1937, ii ureaza: „Fie ca triumful Dumitale, care nu poate fi tratat decit cu superlative, sa insemne un capat de era. Eu te voi ajuta din rasputeri. Am scris deunazi in capitolul «Pour la création des valeurs roumaines», un paragraf intitulat «Lucian Blaga métaphysicien du mystère et philosophe de la culture»“.
Dar aceste elogii, meritate, au fost insotite, inainte si dupa aparitia valoroasei Panorama de la littérature roumaine contemporaine, de nedrepte obiectiuni si reprosuri. Astfel, inca la 2 aprilie 1936, citim in scrisoarea lui Bazil Munteanu: „in ianuarie am avut aici mare bucluc cu barbosul apostol al neamului N. Iorga s…t a citit articolele mele despre dta si, unindu-ne in aceeasi napraznica ura, a pornit la razboi impotriva amindurora. Marele Anonim al Dtale i se pare extrem de rizibil s…t Eu zic sa-l dam dracului. Dar e bine, totusi, sa stii“.

La care, dupa trei zile, Lucian Blaga raspunde, surprinzator de nefiresc pentru stilul sau literar si de viata, dar totusi – daca am cauta o diminuare a pacatului – imitind numai blestemul lui Bazil Munteanu: „Cit priveste vulgaritatea lui Iorga – ce pot sa-ti spun! De cincisprezece ani se framinta impotriva mea s…t sint sigur ca n-a citit nici un rind din opera mea s…t Trebuie sa-l calce toti dracii s…t Nicolae Iorga e numele colectiv al unui considerabil numar de monstri. Ai dreptate: hai sa-l dam dracului!“.
Dar colorata polemica nu se incheie. Un an mai tirziu la 27 septembrie 1937, intr-o noua scrisoare catre Bazil Munteanu, Lucian Blaga scrie: „Am mai publicat si 15 noi poezii si am auzit ca o sa le injure grozav Iorga“.
Se stie ca revista Semanatorul a purtat curentul de orientare nationalista, de inspiratie rurala, caruia N. Iorga i-a dat numele de „semanatorism“, apropiat de ortodoxismul de mai tirziu al revistei Gindirea. Spiritul liber cu care Lucian Blaga considera dogmele crestinismului rasaritean ii atrage atacuri violente din partea colaboratorilor acestei reviste, la intemeierea careia avusese si el o importanta contributie. Dupa ce publica, in 1940, Diferentialele divine, relatiile lui Lucian Blaga cu ortodoxismul gindirist intra in criza.

in comentariul scrisorilor lui Emil Cioran, Simona Cioculescu isi afirma pretuirea – impartasita de majoritatea intelectualilor romani – pentru infaptuirile acestui scriitor de reputatie internationala. „Ceea ce stim“ scrie Simona Cioculescu, in comentariul despre corespondenta poetului cu Petru Comarnescu „este ca Cioran face parte din cei citiva putini scriitori romani care au ajuns sa cucereasca Franta si, o data cu ea, lumea“, iar in prezentarea scrisorilor Ecaterinei Sandulescu: „Cioran reuseste sa ne atraga in cautarea sentimentului extraordinar de plenitudine si armonie cu sine si cu lumea“.
Dar, totodata, aflam din scrisorile lui Emil Cioran puncte de vedere care au fost comentate negativ de-a lungul deceniilor. Astfel, in scrisoarea trimisa de la Berlin lui Petru Comarnescu (la 27 decembrie 1933), acest democrat convins si admirator al valorilor Statelor Unite, Emil Cioran, totusi, scrie: „Unii din prietenii nostri vor crede ca am devenit hitlerist din anumite ratiuni de oportunism. Adevarul este ca sint anumite realitati aici care imi plac si sint convins ca lichelismul autohton ar putea fi inabusit, daca nu distrus, printr-un regim de dictatura s…t dar cu ce am gresit eu de trebuie sa spal rusinea unui popor ce n-are istorie?“. O anticipare confesiva la volumul Schimbarea la fata a Romaniei (1936).
intr-o alta scrisoare din 1 iunie 1934, catre Petru Comarnescu, care ii trimisese, cu aleasa pretuire pentru Eugen Ionescu, volumul nonconformist al acestuia Nu, Emil Cioran raspunde: „iti multumesc pentru volumul lui Eugen Ionescu, pe care l-am primit acum citeva zile s…t n-am simtit un dezgust mai mare la lectura unei carti. O scirba nesfirsita m-a apucat in fata acestei nulitati intelectuale si morale s…t Tu scriai in „Vremea“ despre un asa-zis mit ionescian s…t Dar, dupa ce am citit cartea lui Eugen, am avut impresia ca m-am prabusit intr-un closet de tara“.

La care, desigur, Eugen Ionescu a replicat, dupa cum aflam si dintr-o scrisoare trimisa din Paris, in septembrie 1945: „Cioran e aici, exilat. Admite ca a gresit, in tinerete. Mi-e greu sa-l iert s…t Cioran si imbecilul de Noica si grasul Vulcanescu si atitia altii s…t sint victimele odiosului defunct Nae Ionescu. A creat o stupida, infioratoare Romanie reactionara“.
in legatura cu activitatea lui Eugen Ionescu in strainatate si cu eforturile de a face cunoscute valorile culturii noastre, Simona Cioculescu reproduce importantele rapoarte ale Legatiei Regale a Romaniei in Franta, aratind ca: „Eugen Ionescu a pus bazele catedrei M. Eminescu de la Nisa si ale primului lectorat de limba romana de la Montpellier. A infiintat Cercul de amicitie franco-romana din zona Marsilia-Aix-Nisa si s-a preocupat (cum arata referatele diplomatice) de crearea unei camere de comert franco-romane. „Sentimentele lui Eugen Ionescu pentru patria in care a vazut lumina zilei se vadesc si in «Raportul despre un articol maghiar asupra culturii romane» s…t in care scria: «Este inutil sa subliniem absurditatea tezelor propagandei maghiare s…t Putem insa sublinia, si cu aceasta ocazie, necesitatea neintirziata a aparitiei in limba franceza a unei reviste de cercetari romanesti care sa informeze, stiintific si permanent, intelectualitatea franceza, nu numai asupra adevarurilor romanesti, istorice si nationale, dar si asupra realitatilor noastre culturale si spirituale si a valorilor noastre de civilizatie».“
Volumul Simonei Cioculescu Printre carti si manuscrise insumeaza o serie de date in legatura cu opere si evenimente, impreuna cu sugestive comentarii ale vietilor „particulare“ si ale raporturilor, nu intotdeauna amabile, dintre scriitorii romani. O contributie majora la intreaga evolutie a culturii noastre din ultima jumatate de secol.

Etichete:  Simona CIOCULESCU Printre carti manuscrise
 
 
 
Cele mai citite articole
Victoria decenţei şi a bunului-simţ
BIFURCAŢII. Învingătorul nu ia tot
Votul ca reacţie
România inimaginabilă
Sete de vot
Cele mai comentate articole
BIFURCAŢII. Învingătorul nu ia tot
Victoria decenţei şi a bunului-simţ
Votul ca reacţie
„Dostoievski văzut de contemporanii săi“
Poveste savuroasă, lectură febrilă. Postfaţă la „Tandem“
Cele mai recente comentarii
sa fie superficialitate?
"Tandem", carte si in revista, cu multumiri
D-le Bedros
Cu gratitudine şi afecţiune
Cu rama pe dos a lui a..mis !
 
Parteneri observator cultural
Aletheea