OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Pentru majoritatea romanilor, chiar pentru turistii din strainatate, Sighisoara este erceputa ca singura cetate medievala locuita si astazi, unde a stat o perioada si Vlad Tepes („servit“ si aici atit ca domnitor, cit si ca… Dracula), dar si ca spatiu in care se desfasoara Festivalul artei medievale, unde domnitele, cavalerii, interpretii de muzica veche sau de teatru si dans de epoca se cam amesteca indistinct cu specialistii in tatuaje, cu tinerii bautori de bere sau cu amatorii de arta, de vesminte si ceramica populara, dar si de kitsch.

Putini stiu insa ca, de 15 ani, aici are loc si Festivalul de muzica academica, initiat si condus de violonistul Alexandru Gavrilovici, stabilit de multi ani in Elvetia (deopotriva concert-maestru al Orchestrei din Berna si docent al Academiei Menuhin de la Gstaadt, unde are numerosi colegi romani). Dornic sa creeze si in tara natala un master-class cu frecventa anuala, sustinut prioritar de profesori din Romania si Elvetia, a considerat ca Sighisoara ofera un spatiu ce pastreaza atmosfera de altadata, cu scoala de muzica si biserici stravechi aflate chiar in cetate, menite sa atraga tinerii si sa ofere conditii adecvate pentru studiu si concerte. Cu discretie si tenacitate, alaturi de colegi si prieteni de ieri si de azi, a construit o manifestare deja traditionala, care, in aceste zile, a atras peste 50 de cursanti din tara, din Elvetia, Germania sau Coreea. Ei lucreaza sub indrumarea unor artisti-profesori cu experienta care au oferit seara concerte camerale nu doar in fata elevilor, ci si a numerosilor turisti straini ce au facut ca salile sa devina neincapatoare.

Printr-o frumoasa coincidenta, Festivalul a debutat la 1 august, cind elvetienii marcheaza Ziua nationala, astfel incit, pornind de la ideea unei „punti“ in plan cultural (dar si de la faptul ca Pro Helvetia se implica generos in acest proiect de multi ani), a fost programat un superb recital oferit de mezzosoprana Liliana Nikiteanu, din 1990 solista la Opera din Zürich, care a cintat acum in tara pentru prima oara de cind s-a stabilit acolo. Iata ca Sighisoara a gasit posibilitatea de a o invita, ceea ce la Bucuresti inca mai asteptam (pentru ca propunerile lansate nu au corespuns cu agenda sa incarcata). Desi realizeaza interpretari de referinta in opere de referinta, unanim apreciate si pe alte mari scene europene, artista este indragostita de lied sau de genul vocal-simfonic, recitalul fiind si pentru ea o imensa bucurie. Ciclurile alese (Cintece de fata frumoasa de Felicia Donceanu, in prima auditie absoluta in formula mezzosoprana-pian, patru lieduri de Fauré si alte sase compuse de Offenbach, dupa fabule de La Fontaine) i-au pus in evidenta glasul splendid, condus cu eleganta impecabila, inteligenta, talentul si umorul cu care reliefeaza expresivitatea fiecarei piese.

O prestatie de un bun gust si un firesc incredibil, efectul spectaculos (pentru a-l comenta ar trebui sa folosesc toate superlativele posibile) fiind implinit si prin relatia exceptionala cu pianistica lui Viniciu Moroianu, dar si cu interventia actorului Mihai Bisericanu, care a rostit fabulele in aceeasi maniera colorata, artistii completindu-se minunat. Publicul a fost incintat, fiind rasplatit apoi cu alte trei piese la fel de cuceritoare, regretind ca… recitalul a ajuns la final. Din fericire, Radio Tg. Mures l-a inregistrat integral, astfel incit sper ca in curind sa poata fi difuzat pe postul national, spre bucuria spirituala a melomanilor.
Dupa o asemenea minune, am schimbat „registrul“ si, in biserica minastirii, am ascultat muzica contemporana, calitatea flautistei Barbara Balba Weber fiind pusa in valoare abia in piesa de Dan Dediu (dupa ce, nerezistind la experimente foarte discutabile, parte din public a abandonat), cintind si in compania organistului Dominik Blum (reusita interpretarea lucrarii de Messiaen, dar si propria lor piesa, in prima auditie mondiala). Violistul clujean Endre Guran, pina in 2003 profesor la Zürich, Mannheim si Lucerna, a oferit, de asemenea, o partitura inedita, scrisa in urma cu citeva saptamini de Valentin Timariu, inspirata si elevat cintata.

A doua zi am urcat cele 174 de trepte acoperite pina la biserica din deal (datind din secolele al XIV-lea-al XV-lea, cu aspect de fortareata), unde, onorind o ceremonie evanghelica aparte, multi dintre organistii din zona au dorit sa fie „partasi“ prin muzica religioasa sau profana abordata deopotriva la vioara sau trompeta.
Revenind la cele lumesti, in seara urmatoare, din nou in frumoasa sala a Primariei, am ascultat opusuri de Dotzauer, Schnittke, Offenbach, Ibert, Stravinski, Enescu si… o alta prima auditie absoluta semnata de Dan Dediu, interpretata cu profesionalism de Alexandru Gavrilovici si Catalin Ilea, muzicieni care colaborasera, in diverse combinatii instrumentale, si cu violoncelistul clujean Zsolt Torok (bun, dar cu destule scapari si aproximatii).

Apoi, un salt in timp a „proiectat“ publicul in lumea muzicii transilvanene, in special din acelasi secol al XIX-lea, cintate de ansamblul orchestral alcatuit din profesori si elevi, concert-maestru fiind Vladimir Lakatos. Interesanta a fost si prezentarea celor 4 variante de Ave Maria, pe care soprana Mihaela Maxim le-a abordat departe de ruga si reculegerea ce si-ar fi gasit locul ideal in lacasul de cult.
Au urmat intilniri cu creatii de Mahler si Dvorak interpretate fie de Cvartetul Arioso, fie de parte dintre componentii ansamblului orchestral anterior, apoi o seara in care contrabasul a fost „vedeta“, Kostyak Botond evoluind alaturi de violonista Melinda Beres, violoncelistul Dan Cavassi si aceiasi Alexandru Gavrilovici si Endre Guran in pagini de Dittersdorf si mai ales de Rossini, convingind, ca si la Miercurea Ciuc, ca acel instrument aparent greoi poate „cinta“ cu adevarat.
Ultimele concerte au fost sustinute, in 9-10 august, de catre cursantii care au dovedit ca talentul lor se implineste dupa asemenea cursuri benefice pentru „invatacei“.

Interesanta a fost si conferinta sustinuta de prof. univ. dr. Valentina Sandu-Dediu, propunind analiza modalitatilor de abordare a Sonatei a III-a de Enescu „in caracter popular romanesc“, pornind de la auditii comparate si comentarii pertinente ale maestrilor prezenti in sala, o posibila „provocare“ intr-o ampla si dificila discutie care, probabil, va ramine permanent deschisa.
Iata ca Academia de vara a capatat „greutate“ prin Festival, iar atmosfera de Ev Mediu dar si de tabara studenteasca este cu adevarat prielnica, experienta pedagogica si artistica aducind o alta perspectiva in formarea tinerei generatii de instrumentisti. Cum a reusit Alexandru Gavrilovici (cu sprijinul sighisoreanului Radu Radescu) sa atraga sponsori generosi si atitia tineri dispusi sa isi plateasca transportul, cazarea si cursul? Nu stiu, dar si organizatorii, si Primaria, si cei „cu dare de mina“ merita toata pretuirea pentru o asemenea investitie in cultura. Pacat ca mass-media prefera sa comenteze in exces (doar) nebunia din festivalul medieval (TVR Cultural a promis ca va filma, dar… s-a razgindit – dar au filmat japonezii de la NHK…).