OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

In urma aparitiei, in revista Tribuna invatamintului, a unui articol de Constantin Calin intitulat Banalizarea studentiei, am primit la redactie o replica semnata conf. dr. Antoaneta Tanasescu, dar exprimind, de fapt, reactia mai multor profesori de la Facultatea de Litere din Universitatea Bucuresti. Replica a fost provocata de portretul in tuse groase pe care autorul i-l face universitarului roman contemporan, definit de „pragmatism“ si o „clientela“ pe masura etc. etc.
Textul a fost transmis si redactiei revistei Tribuna invatamintului.

Stimate dl Constantin Calin,

Va scriu fara sa va cunosc personal. Dar, cum bine stiti, desigur, in cimpul activitatii intelectuale, acest tip de corespondenta, ce poate merge chiar pina la redactarea unor scrisori imaginare, este admis fara a fi sanctionat de legile politetei. Acum si aici, insa, nu este vorba despre o misiva imaginara, ci de una absolut reala, cu punct de plecare precis, datat si asumat prin semnatura. Ma refer, cum probabil ati ghicit deja, la articolul dumneavoastra, Banalizarea studentiei, aparut in Tribuna invatamintului, an LII, nr. 591 (2472), 21-27 mai 2001, p. 1. El a avut darul sa ne puna pe ginduri si folosesc aceasta forma pronominala de plural pentru ca l-am citit impreuna cu mai multi colegi, profesori la Facultatea de Litere, Universitatea din Bucuresti. Ne-am simtit cu totii calomniati. Si, iata de ce. Banalizarea studentiei generalizeaza fara nuante, sugerind, de pilda, ca lumea universitara este reductibila doar la indivizi (citez) „debransati total de la ceea ce se cheama cultura“ sau la scene de examen satirizate inca de literatura marilor clasici. Argumentatia nu este edificata pe probe concrete si, mai ales, nu raspunde unor intrebari simple, indispensabile procesului de informare corecta: unde si cind se petrec cele mentionate, cine sint protagonistii. In locul lor, stimate dl Constantin Calin, preferati, pe de o parte, formularile vagi asa incit, sub zodia impreciziei, e posibil ca vina (sau meritul) sa fie repartizate pretutindeni dar si nicaieri iar, pe de alta parte, transformind profesorii in personaje inlocuiti reportajul bazat pe fapte autentice cu sceneta umoristica, pasind, cu dezinvoltura (indreptatita?) din lumea realului in cea fictionala. In consecinta, am dreptul sa ma (va) intreb daca Banalizarea studentiei este o imagine a unei situatii reale sau o schita de moravuri. Nu cred ca aceasta din urma solutie v-a stat in intentie. Asa ca, respectind dreptul dumneavoastra la opinie, insist asupra datoriei de a va intemeia concluziile pe probe verificabile, de netagaduit. Ati respecta nu doar principiul prezumtiei de nevinovatie si rigorile codului deontologic al jurnalistului, i-ati respecta si pe cei la care va referiti iar, in cazul de fata, ii incriminati.
Ma numesc Antoaneta Tanasescu si sint conferentiar dr. la Catedra de Teoria Literaturii. Deoarece semestrul s-a incheiat, nu mai am posibilitatea sa va invit la unul dintre cursurile pe care le-am tinut la anii I-II si in programul de Masterat, asa incit ar fi pentru mine o adevarata onoare daca ati accepta sa veniti sa vedeti cum decurge o zi de examen la Litere. Iar intrucit programul pe care il cunosc cel mai bine este chiar propriul meu program, va rog sa retineti datele de 7, 8, 21, 22, 23 iunie, cind va astept incepind cu ora 8,30, in sala precizata de avizierul Secretariatului.
Va solicit sa publicati, de aceasta data in deplina cunostinta de cauza, insemnari pe marginea celor constatate. In caz contrar, ma consider degrevata de obligatia de a lua in serios rindurile din Banalizarea studentiei si va cer sa exprimati public scuze tuturor celor care lucreaza in institutii de invatamint superior. Cred, apoi, ca sint in asentimentul dumneavoastra solicitind Tribunei invatamintului sa deschida o dezbatere pe aceasta tema.
Astept cu atentie raspunsul dumneavoastra,

Conf. univ. dr.
Antoaneta TANASESCU

24 mai 2001