OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

- Asociatia criticilor de film de pe linga UCIN a acordat premiile pentru anul 2001. Juriul – OK (Eva Sirbu, Iulia Blaga, Doina Bunescu, Horia Patrascu, Calin Stanculescu), premiile – OK (Andrei Gorzo a fost premiat pentru articolele aparute in Dilema), citiva dintre cei (putini: A.D. si E.V. nu fusesera invitate…) prezenti – OK, televiziunile – la datorie (bravo!) – da-n rest, aceleasi chipuri fixe de sfincsi fara intrebari (C.C., D.D., M.G.), aceeasi „mizanscena“ incropita si-ncremenita in UCIN, acelasi protocol caznit (C.C. invitindu-ne „sa participam la o cupa de sampanie“…) etc., etc.
A doua zi aflu ca M.C., intervievata – la mare! – de Liana Stanciu pentru B1TV, s-a laudat cu premiantii Gorzo si Dulgheru, produse ale UNATC-ului… Nu stiu cum sta treaba cu Dulgheru (Elena, autoarea cartii Tarkovski – Filmul ca rugaciune), dar pot sa depun marturie in fata Marii Adunari Cinefile ca Gorzo era deja format atunci cind a intrat in facultate! Si ca in cronicile sale respira nu doar „orizontul cultural remarcabil si tinuta profesionala exemplara“ (motivatia juriului), ci si – mai ales – acea pofta (jubilatoare si contagioasa) de Cinema pe care nu o simti la E.D.… Gorzo scrie despre filme ca un indragostit care-a vazut toate filmele – de unde exigenta, dar si caldura cu care le discuta… Ai senzatia, citindu-i articolele, ca fiecare film, bun sau prost, este fructul iubirii sale nemasurate pentru Cinema: iubire impartasita (atunci cind filmul e bun) sau ultragiata (atunci cind nu). Acum doi ani, cind Dilema i-a incredintat rubrica Dilematograf, stiam ca e o investitie sigura; acum, cu premiul „I.I. Cantacuzino“ in buzunar, s-a convins toata lumea. Daca ar fi, doar, putin mai increzator in talentul sau! Un talent cultivat, o „inteligenta a inimii“ (vorba lui R.C.) – Gorzo le are pe toate din plin; nu are, din pacate, tupeu…

Are, in schimb, Elena Dulgheru – care este, in mod clar, produsul unei anumite scoli (nu neaparat UNATC; inainte de aceasta absolvise Politehnica). Trecuta de 35 de ani, harnica si tenace, ea vine spre film oarecum din afara, cu superstitia Culturii, cautind – in autorii analizati – confirmarea „marii lor insemnatati spirituale“ si tot bla-bla-ul. Nu o simti pasionata de Cinema, ci de „valoarea“ sa. Nu o crezi miscata de o imagine, ci de „simbolistica“ sa… La un moment dat mi s-a parut ca ar fi un fel de N. Steinhardt cu fusta; ii lipseste insa gustul sigur al acestuia, umorul fin – plus citeva lecturi… Cind i-am comentat cartea, in Dilema (cu seriozitatea care se impunea, dar reliefindu-i si carentele neamintite in alte cronici), a trimis un drept la replica tifnos si verbos (mult mai lung decit recenzia propriu-zisa!); evident, nu i-a fost publicat. (Probabil ca a aparut in Luceafarul sau in alta revista cu tiraj confidential.) Era neclar, din acel mesaj, daca ma acuza de rea-vointa sau de idiotenie; prefer sa cred ca e vorba de al doilea lucru. „Dogmatic“, „imoral“, „modern intirziat“ scriind cu „un patos care nu-smti lasa ragazul luciditatii“, nu observasem ca, in cartea ei, nu se pune „problema inglobarii Artei in Sacru“ (sau „invers“), intrucit „Arta, creatie a omului, nu se poate inscrie in Sacru, care nu este creat“… (Si, deci, nici invers!) Poate ca Dulgheru are acces direct la Sacru si stie mai bine; in ce ma priveste, continuu sa cred ca Sacrul este la fel de „creat“ ca si Arta, singurul mod de raportare la el fiind (mediat) prin reprezentarile lui… S.a.m.d.

- Am primit un e-mail simpatic de la F., basarabeanul cunoscut la TIFF, care m-a „agatat“ la o petrecere spunindu-mi ca pastreaza toate cronicile mele, ca s-a gindit chiar sa ma abordeze precum nu-stiu-ce-fufa din Sex and the City pe Carrie Bradshaw/Sarah Jessica Parker, dar ca nu trebuie sa-mi fie frica de el pentru asta… (N-avea cum sa cunoasca antecedentele mele freaky cu citiva „fani“, asa ca ingenuitatea confesiunii sale m-a cistigat.) Sotia lui este cea care a lesinat la Pianista lui Haneke (vezi articolul Ancai Gradinariu din Observator cultural)! E pasionat de Cinema, a avut citeva observatii de mare finete in legatura cu dezbaterea Spatiu in film din Secolul 21 si incearca sa contacteze distribuitori romani pentru a aduce filme bune la Chisinau… La Cluj, F. era atit de exotic (palarie panama, toale sic etc.) incit il eclipsa chiar si pe Mihai Chirilov! As fi curios sa stiu cum se descurca – din p.d.v. vestimentar – in „orasul de peste Prut“…