OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Am trait un 2006 in plina fervoare mozartiana. Concerte dupa concerte, noi variante interpretative, montari fastuoase si inregistrari cu lucrari putin frecventate. Si inca altele. Din manifestarile consumate pe mai multe meridiane si paralele ale lumii nu au lipsit si remarcabile contributii romanesti. Pianista Dana Borsan a fost chiar recent omagiata la Cotroceni, oferindu-i-se o inalta distinctie pentru efortul si daruirea depuse in realizarea unei integrale Mozart.

O temerara incercare-provocare pentru sud-estul european, mai lenevos si mai „artist“ in a aborda mize ce implica si eforturi mari. Dar sa trecem. Cvartetul Voces a prezentat, la rindul lui, si cu concursul inepuizabilei Dana Borsan, care merita din plin toate gratulatiile noastre, un concert special la Bucuresti, dedicat aceluiasi genial si nefericit muzician. Horia Andreescu, in prologul deplasarii sale la Londra, in mare disponibilitate si cu verva cu care ne-a obisnuit deja in ultimul an, a dirijat, intr-o cetoasa seara de toamna tirzie, Missa incoronarii si mereu emotionantul Requiem, oferind o magistrala versiune, alaturi de Orchetat, la rindul lui, si cu concursul inepuizabilei Dana Borsan, care merita din plin toate gratulatiile noastre, un concert special la Bucuresti, dedicat aceluiasi genial si nefericit muzician. Horia Andreescu, in prologul deplasarii sale la Londra, in mare disponibilitate si cu verva cu care ne-a obisnuit deja in ultimul an, a dirijat, intr-o cetoasa seara de toamna tirzie, Missa incoronarii si mereu emotionantul Requiem, oferind o magistrala versiune, alaturi de Orchestra de Camera Radio si Corul Radiodifuziunii.

Ambele ansambluri s-au ridicat la inaltimea momentului aniversar si a exigentelor distinsilor dirijori (Andreescu si Goia). Remarcabila a fost si prestatia solistilor: marea doamna numita Georgeta Stoleriu amintindu-ne de distinsele Martha Kessler si Emilia Petrescu, in ascensiune vadita Aura Twardowska, brasoveanul Radu Tuculescu si vesnic tinarul Pompei Harasteanu. Un moment de gratie sublima, cind Corul Radio i-a aplaudat, la unison, pe solistii serii, pe membrii orchestrei si pe cei doi dirijori. Realmente unic si emotionant, fara nici o umbra de ironie. Pe fondul aceleiasi divine muzici mozartiene, Radio Romania Muzical ne-a oferit surpriza unei transmisii continue de 17 ore cu doar citeva zile in urma. Pe 5 decembrie, un „Perpetuum Mozart“ a fost livrat la domiciliul a milioane de radioascultatori. Un program complex, alcatuit si coordonat de Marina Nedelcu si Liviu Petu, ce a vrut sa fixeze in memoria noastra afectiva trecerea in nefiinta a lui Mozart intr-o friguroasa zi de decembrie 1791.

Requiem-ul final al lui Mozart a pus in acord o opera, o viata si un destin. Cu atit mai semnificative ni s-au parut momentele muzicale, de mare diversitate stilistica, ce au fost fericit alaturate si distribuite curgator pe 5 decembrie. Concerte pentru diferite instrumente, sonate, simfonii si lucrari vocal-instrumentale, inregistrari istorice si transmisii in direct, care au reusit sa acopere toata diversitatea operei mozartiene. Am remarcat, in mod deosebit, programul Mari artisti mozartieni la Metropolitan Opera din New York si o transmisiune directa prin satelit, concertul Orchestrei Filarmonice BBC si al Corului BBC Singers. O colaborare internationala de mare prestigiu, pentru a ni-l reda pe micul-mare nefericit print al muzicii in toata maretia lui sonora. Mozart a plecat prin lume si a poposit si prin Romania. Mare bucurie, sa recunoastem, la care si-au adus contributia numerosi muzicieni romani. Si concertele Mozart nu s-au incheiat! Mai urmeaza citeva, amintim doar pe cel de la Ateneul Roman, care-l va avea ca protagonist pe harpistul Ion Ivan Roncea. Am apreciat de fiecare data in mod deosebit aceste evenimente mai aparte, cind au fost programate lucrari pentru alte instrumente decit vioara sau pianul.

Ce minunate pagini exista si pentru clarinet, flaut, harpa, oboi sau violoncel, ce sunete superbe si combinatii maiastre se pot naste din melanjarea lor sub auspiciile faste ale geniului mozartian. Poate ne dam seama abia azi, cind tot incercam sa dam de rostul muzicii, sa pricepem mai bine adincimile aparentelor frivolitati mozartiene. Salonul si curtea imperiala, dar si hanul satului si taverna oraselor germane au mixat „muzica de curte“ si cea „italiana“ cu spiritul jucaus-chefliu sau grav-solemn al melosului popular. Wolfgang Amadeus Mozart a stiut sa imbine exemplar toate detaliile sonore ale lumii din preajma lui intr-un intreg unitar si coerent. De unde altfel sonoritatile elegant-fastuoase din simfonia in sol minor, cum altminteri gravele accente dramatice din Agnus Dei si Tuba Mirum ale Requiem-ului, piatra de mormint si candela in vesnicie a unui spirit bintuit de geniu si nefericire fericita? A avut acces oare Mozart, bintuit de demonii creatiei, la vocile ingerilor Paradisului ceresc? A fost Mozart, realmente, un credincios, asa cum s-a dovedit Bach? Atitea cantate si motete compuse nu sint un argument decisiv. „De ce m-ai parasit, Doamne?“, ar fi putut intreba Mozart la capat de drum, la intilnirea cu „Omul Negru“ care i-a adus banii pentru Requiem. Cine era el? Nu se stie bine nici astazi. Doar muzica lui Mozart ramine o certitudine. S-o apreciem la justa ei valoare: Jubilate pueri!