OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Sebastian A. CORN
Cel mai inalt turn din Baabylon
Editura Nemira, Colectia „Nautilus“, Bucuresti, 2002, 396 p., f.p.


Romanul SF al lui Sebastian A. Corn (pseudonimul lui Florin Chirculescu), Cel mai inalt turn din Baabylon, constituie una din incercarile miscarii science-fiction din Romania de a se „infiltra“ in asa-zisa literatura mainstream, incercare nereusita pina in prezent, printre motive numarindu-se caracterul excentric si paraliterar, prin urmare marginal, al SF-ului, ca si lipsa criticilor si a teoreticienilor de specialitate ai science-fiction-ului actual (cu exceptia vocilor putin auzite apartinind lui Radu Pavel Gheo sau Catalin Ionescu, Ladislau Daradici, Liviu Radu sau Cornel Robu).

Ca prozator SF, Sebastian A. Corn e partial incadrabil curentelor cyberpunk si post-cyberpunk, dar si original-inclasabil. A publicat proza scurta in Jurnalul SF (unde a si debutat, in 1994) si in alte reviste de specialitate (CPSF Anticipatia, Alternativ SF, Nautilus, Supernova, Helion etc.), in volumul-roman colectiv Motocentauri pe Acoperisul Lumii (1995) si in antologiile Nemira ’95 si Nemira ’96, dar si romane: Aquarius (1995) sau 2484. Quirinal Ave (1995).
Scriitorul SF s-a ambitionat sa transgreseze limita genului science-fiction, publicind si lucrari de literatura „inalta“ (mainstream), avind ca specific un raport ambiguu intre realitate, fictiune, fantastic, mitologic, oniric, utopic si absurd, lipsind datele stiintifice caracteristice SF-ului: romanul Sa ma tai cu taisul bisturiului tau, scrise Josephine (1998) sau proza scurta Deviatiile, in antologia Plaja nudistilor a lui Dan Silviu Boerescu (1999), fara a obtine aprecierea sperata.
Influentat de postmodernismul de tip Thomas Pynchon sau de autori apartinind curentului cyberpunk de talia lui William Gibson, Sebastian A. Corn redimensioneaza, in acelasi timp, substratul mitologico-religios autohton, decliseizind science-fiction-ul traditional si adoptind o stilistica experimentalista si, pe alocuri, fie o viziune suprarealista, fie una agresiv-tehnologizanta.

Pe de o parte, romanul de fata continua asa-numitul „realism fantastic“ al SF-ului traditional; „universurile paralele“ se „virtualizeaza“ insa in real, pina la pierderea disocierilor ontologice dintre lumea reala „obisnuita“ si lumea alternativa. Hiperrealitatea se insinueaza in cadrul romanului ca o „realitate“ care ameninta si relativizeaza lumea cotidianului: fantasticul simulacrului nu se multumeste sa coexiste cu realul, cu concretul, ci incearca sa-l submineze din interior, sa-l inlocuiasca printr-un „plus“ de realitate. Lumile fantastice alternative, prin intermediul unor tehnici informationle elaborate („scurgeri“ de date samanice/alchimice/mitologice), devin „mai reale“ decit insasi realitatea. Spre exemplu, pentru personajul principal al „realitatii comune“, Filip Canta (de asemenea, personaj principal in proza scurta Deviatiile), creator de imagine publicitara, lumea reclamei este „singura lume reala din cite exista“.
Pe de alta parte, romanul nu se raporteaza doar la tematica SF-ului traditional, pe care simultan il continua si il disloca, ci si la poetica literaturii cu interfata postmodernista sau la ceea ce teoreticianul Brian McHale numeste, printr-un melanj critic-terminologic, „postcybermodernpunkism“, evident o reiterare „upgradata“ a modelului analitic „POSTmodernISM“ al teoreticianului Ihab Hassan. Tehnicile naratologice ale autospectralitatii si ale constiintei literaritatii sau estetismului fictional sint prezente in roman prin desele indicii auctoriale sau metatextuale, prin tesatura complexa a instantelor narationale, prin jocul persoanelor narative, prin reluarea frazei de inceput a romanului in interiorul naratiunii, prin finalul deschis si multitudinea de trasee lecturale.

Noutatea acestui roman SF consta insa in explorarea noii laturi a ciberneticii, si nu a scientismului traditional sau a celui hiperreal de tip media. Alaturi de tematici SF traditionale de genul: distinctia erou pozitiv-erou negativ, sfirsitul lumii, calatoria sau bucla temporala, de tipologiile mutantului sau ale savantului, de poetica narativa a scripturalitatii, noile cyber-teme sint realitatea virtuala sau cyberspatiul, Internetul, clonarea; noii cyber-eroi sint cyborgul sau avatarul digital, programatorul sau operatorul, hacker-ul sau cowboy-ul retelei; noua poetica narativa este cea a computer game-urilor si a hypertext-ului.
Liniile narative ale romanului sint complexe si intrepatrunse, astfel incit exista mai multe parcursuri de interpretare, desi acestea converg in cele din urma intr-o coerenta supradimensionala. Rezumarea romanului reduce complexitatea constructiei de planuri narative, insa poate deslusi increngatura de evenimente si personaje disparate, situate la nivele diferite, insa care se dovedesc pe parcurs a exista concomitent in realitatea obisnuita si in realitatea virtuala mediata de mijloace informationale, a se influenta reciproc si a se suprapune.

Cel mai inalt turn din Baabylon debuteaza cu drumul lui Filip Canta inspre Virful Omu, insa autorul intrerupe actiunea destul de abrupt pentru a plonja in relatarea unui eveniment anterior trait de acelasi personaj, eveniment care explica de fapt motivul calatoriei pe munte a acestuia, si anume propunerea venind din partea unui personaj straniu, Dietrich, a realizarii unui site pentru un post TV denumit Foton TV din „datorie“ pentru bunicul si tatal sau, deposedati de o proprietate care vom afla mai tirziu ca este chiar BBB. Pe Virful Omu ramine insa inchis intr-o cabana, alaturi de cabaniera Gloria si de Dan, datorita unui viscol indelungat si, prins in viltoarea unor probleme de supravietuire, incepe sa devina preocupat de mesajele misterioase trimise prin Internet de Fatima in legatura cu situatia de criza a „inexistentului“ oras Baabylon, denumit intr-un loc „orasul de fum“. Romanul incepe sa evolueze in doua directii, actiunea desfasurindu-se simultan pe munte si in straniul oras. Faptele se precipita, ritmul romanului devine din ce in ce mai alert, scenele narative se fragmenteaza pina la disolutie. Legaturi diverse incep sa se lege intre cele doua lumi comunicante: se petrec incidente variate, care influenteaza ambele lumi (conflicte intre Fuggeri si Welseri), apar identificari intre personaje din cele doua realitati presupus independente: Filip Canta = Cyrus Fugger = Sebastain A.Corn, acesta din urma – un scenarist al filmului... Cel mai inalt turn din Baabylon, Patra = Gloria, personaje din lumea dacica prefigureaza intreaga poveste a Baabylonului din prezent, cind Cyrus trebuie sa recistige orasul din miinile Welserilor etc.

Din punctul de vedere al constructiei de lumi, romanul urmeaza atit modelul spatial orizontal al lumilor separate, cit si modelul spatial vertical al turnului din Baabylon care ajunge sa inglobeze toate dimensiunile spatiale in tiparul cyberspatiului accesat prin intermediul Internetului:
„Un simulacru de oras! Asta e Baabylon si nimic mai mult! Un imperiu informational... Bulevarde intinse pe nu stiu citi terrabiti, parcuri proiectate in Adobe Illustrator si magazine ratacite prin circuite integrate. Sali de teatru aglomerate in fisiere, blocuri construite cu mouse-ul si oameni care merg, vorbesc, palpeaza si miros digitizat! Totul transferat in chimic si apoi transmis in mintea unor operatori, constienti sau nu, dupa cum o dictau interesele celor care tot scriu experimentul asta!“ (p. 247).
Buclele temporale invaluie nivelul actantial in inlantuiri fara sfirsit; autorul mizeaza pe scenariul modificarii cursului evenimentelor atit in trecut, cit si in viitor.
La nivelul tipurilor (post)umane, romanul ilustreaza fie subiecti conectati la retea, interfatati pina la cyborgizare sau avatarizare digitala, fie indivizi bioprotezati sau biomodelati prin download-area mintii in diverse „flacoane“ reciclabile in diverse corpuri umane, prin clonare sau „drogare“ a memoriei prin prelucrare genetic-informationala. Spre exemplu, personajul-cheie, Cavalerul Singuratic sau DJ-ul Cyrus Fugger, identificat cu insusi... Sebastian A. Corn sau cu naratorul initial, Filip Canta, „supravietuieste“ ca informatie in diverse „programe“, ca stare semiorganica aflata la limita informationala si se reintrupeaza in varii stadii ale timpului, dupa ce corpul sau „initial“ a fost ucis.

Roman complex, conceput pe mai multi versanti narativi, hibridizat prin prezenta mai multor variante oferite despre aceleasi intimplari si despre aceleasi personaje din Baabylon, prin schimbarile dese de registru narativ, prin numerotarea hypertext-uala, nefireasca din punct de vedere scriptic, a paginilor, prin experimentalismul tematic, tipologic si stilistic, Cel mai inalt turn din Baabylon propune un model original de literatura science-fiction. Scriitorul nu a reusit sa intre in gratiile literaturii mainstream, spre cistigul insa al SF-ului romanesc.

P.S. Adresa web din titlu este fictiva.