Arturo Pérez-Reverte,
Conspiratia din Sevilla,
Traducere si note de Tudora Sandru Mehedinti si Mihai Cantuniari,
Editura Polirom, Colectia „Biblioteca Polirom“, Iasi, 2005, 552 p.
Scriitorul de origine spaniola Arturo Pérez-Reverte este cunoscut publicului ca autor al romanelor de succes: Maestrul de scrima (1988), Tabloul flamand (1990), premiat de critica franceza cu Grand Prix Annuel de Littérature Policière, Clubul Dumas (1993), Harta sferica (2000), Regina sudului (2002).
Bestseller-ul Conspiratia din Sevilla apare in 1995. Romanul cuprinde cincisprezece capitole care poarta titluri sugestive si sint insotite de cite un motto. Con-spiratia din Sevilla este povestea salvarii unui lacas de cult spaniol, Nuestra Señora de las Lágrimas. Inceputul, ca si sfirsitul, este dinamic: un hacker sevillan, Vesper, intra in calculatorul personal al Papei pentru a-i expune problema cu care se confrunta biserica.
Alertat, Vaticanul hotaraste trimiterea la fata locului a unui preot agent care sa ancheteze cazul. Trimisul Vaticanului, Quart, ajunge intr-un oras aflat in plin conflict: banca cea mai puternica a Sevillei, cu acordul tacit al arhiepiscopului, lupta pentru demolarea bisericii „Fecioara cu lacrimi pe obraz“, urmata de alungarea parohului si secularizarea terenului.
Opozantii sint preotul paroh Ferro, vi-carul si aristocratia locala reprezentata de ducesa Macarena Bruner si de mama ei. Misiunea parintelui Quart este sa stringa informatii care sa duca la solutionarea conflictului si la descoperirea identitatii hackerului. In linii mari, acesta este firul actiunii, o actiune alerta care tine lectorul in suspans pina spre final, cind enigmele se dezleaga.
Conspiratia din Sevilla e in primul rind un roman politist, avindu-l ca erou pe agentul Institutului Pentru Lucrari Externe, „calaul Vaticanului“, Quart. Pentru a face romanul mai atractiv, autorul adauga si alte ingrediente: putina istorie locala, dragoste si mult mister. Desi unui om al Bisericii cum e Quart ii e interzisa dragostea paminteasca, el nu poate rezista farmecului ducesei Macarena Bruner.
Biserica Nuestra Señora de las Lágrimas este intruchiparea misterului insusi. Vechi de sute de ani, monumentul istoric e legat si de legenda locala despre corsarul Manuel Xaloc si ducesa Carlota Bruner. Biserica este mobilul luptei dintre puterea religioasa si cea economica, lupta de interese care culmineaza cu accidente misterioase (in realitate, crime). Cartea intereseaza si ca fresca a vietii religioase a acelor vremuri: preotimea catolica apare ca o lume rece, golita de credinta,
Un criminal nepedepsit, un preot care ia totul asupra lui, un hacker cu o identitate de neimaginat – iata provocarea cartii.
Si lectia parintelui Ferro spune: „In pofida conditiei noastre mizere, preotii ca mine sint necesari… sintem pielea de pe toba, veche si crapata, ce face sa rasune slava lui Dumnezeu. Si numai un nebun ar invidia un secret ca asta. Noi il cunoastem… pe ingerul care detine cheia abisului“.